Ce semeni, aia culegi

car cu boiUn preot trecea, într-o zi, pe un drum de ţarină.
Un sătean necredincios îşi bătea boii – şi zbiera tot felul de înjurături.
Preotul îi zise:

– „De ce te osândeşti la pedeapsa veşnică?”
Omul necredincios îi răspunse:

– „Eu nu pot crede, părinte, în acestea… Căci dacă Dumnezeu a hotărât să mă scape, ori ce-aş face rău, voi fi mântuit. Şi, dimpotrivă, dacă a hotărât să fiu osândit, – orice aş face bun, degeaba este … ”

Atunci preotul îi zise:
– „Dacă este aşa cum zici, – atunci de ce te mai duci la câmp să ari şi să semeni? .. ”
Omul rămase în tăcere. Părintele zise:

– „Dacă ar fi adevărat ce ai spus, atunci oricât ai ara, şi ai sămăna, dacă Dumnezeu a hotărât să nu se facă, degeaba-i munca ta, – şi, dimpotrivă, dacă Dumnezeu a hotărât să se facă, atunci nu mai e nevoie să ari şi să sameni”.

Omul rămase iar fără răspuns, şi părintele grăi:
– „Nu, prietene… Dumnezeu îţi dă roadă numai dacă tu vei munci pământul – şi tot aşa, El nu-ţi va da mântuirea decât dacă îi ţii în seamă poruncile – şi nu duci o viaţă ticăloasă … ”
De atunci, omul acela s-a înţelepţit…