Comunicarea Sfântului Paisie Aghioritul cu animalele

Paisie Aghioritul pildaLocuitorii din Conita au fost impresionati de apropierea pe care o avea ”Călugarul” cu animalele.
Într-o duminică, după Sfânta Liturghie, pe când se retrăgea la chilia sa, Părintele Paisie a auzit voci înspăimântate. Iese afara si ce să vadă? Un urs mare a intrat pe poarta principala creând panică printre cei aflati în curtea mănăstirii. Cuviosul s-a apropiat însă de urs si i-a zis: ”Acum trebuie sa pleci pentru că oamenii se tem. Să revii mâine, dar nu pe aici, ci pe poarta din spate.”

Ursul a pornit spre munte pe cele două picioare ale sale. In fiecare luni, sapte-opt ursi veneau la locul din spate al Mănăstirii, unde se afla bucătăria si Parintele Paisie le dadea din mancarea pe care credinciosii o lăsau la sfârșit de săptămână.

Într-o zi, un copil, văzând mormantul pe care l-a sapat Cuviosul, i-a zis:

– Parinte, mormantul nu s-a adâncit îndeajuns, mai trebuie săpat.

– Du-te la magazie sa aduci faras si cazma, să săpam mai adanc, a răspuns acela.
sf-paisie
Intrând copilul în magazie, a vazut în fata sa doi serpi, si s-a speriat. Parintele Paisie însa s-a dus în spatele sau, l-a atins pe umar si i-a zis: ,,Sunt inofensivi, Gheorghe, nu te teme!’” Iar serpilor le-a spus: ”Duceti-va în spate, nu vedeti că lui Gheorghe îi e frică?” Serpii au ascultat si imediat s-au retras si s-au strâns într-un colt.

La Stomio erau multi serpi, dar Cuviosul nu ii omora si nici nu lasa pe altii sa-i omoare. Atata sensibilitate duhovniceasca avea, incat nici furnici nu dorea sa calce. Unui copil, care invata mestesugul tamplaritului, i-a spus odata:

– Panaghioti, fii atent să nu calci vreo furnica!

– Ei, Parinte, sunt atâtea furnici! a raspuns copilul.

– Tu să fi atent! a insistat Cuviosul.

Intr-o alta zi, in vara lui 1960, a vazut un iepure de camp ce manca păstăi din mica grădină pe care o făcuse pe terasă, mai jos de mănăstire. S-a dus încet, încet în spatele iepurelui, si-a deschis dulama, si l-a prins înauntrul acesteia. L-a luat sus la mănastire, l-a tuns pe frunte si i-a pictat cu rosu o cruce iar pe urma l-a lăsat liber zicand: ,,Haide să te duci în harul Domnului si altă dată să nu mai mănânci păstăile! Ai atât de multă iarbă să mănânci, atât de multă a dat Dumnezeu!”

Dupa aceea a zis vânătorilor:

– Sa fiti atenti să nu omorâți iepurele meu! Are o cruce pe frunte ca sa îl recunoasteti si voi!

– Parinte Paisie, cum poti să vezi daca iepurele are cruce sau nu? Iepurele alearga ca un glonț, au raspuns vânătorii.

– Îl veti vedea, îl veti vedea, a răspuns, si astfel i-a împiedicat să vâneze aproape de mănăstire.
sfantul-paisie-aghioritul-si-animalele
Dragoste avea si fată de căprioare. Când se ducea la lemne în pădure, ele îl recunoasteau după lovitura de topor si se apropiau de Parinte. Vino să vezi căprioarele, i-a spus odata unui vânător! Si te rog mult, să nu omori niciuna dintre aceste animale. Vânătorul s-a apropiat si a rămas surprins când a văzut cum cinci-sase căprioare păsteau lângă Cuvios. Apoi a declarat: Cea mai frumoasă priveliste este sa-l vezi pe Călugar stând în compania căprioarelor.

Traducere din cartea Sfantul Paisie Aghioritul, Sf. Ioan Teologul – Suroti 2015 de S. M. Pantocrator http://impantokratoros.gr/9897AFF2.ro.aspx