Fratele care s-a mântuit fără osteneală deoarece n-a judecat niciodată pe nimeni

OmulLaMoarteOdată un mirean a mers la Schitul Capsocalivia să se facă călugăr. Dar Părinţii Schitului nu voiau să-1 primească deoarece, pe lângă faptul că era trândav şi nepăsător, mai era şi foarte scandalagiu, mereu pricinuind istorii. Deoarece aceluia îi plăcea în Schit a rugat pe Părinţi să-1 lase să stea ca mirean şi să mai lucreze din când în când.

Deci aşa şi-a petrecut viaţa sa în trândăvie şi nepăsare până în ceasul morţii sale, când a căzut la pat apropiindu-se clipa în care să-şi dea sufletul. Cu toate acestea Părinţii îl cercetau şi se aflau mereu lângă el.

Intr-o zi, cel gata de moarte a căzut în extaz şi făcea semne. Părinţii nu ştiau ce se întâmplă. Când şi-a venit în sine, le-a povestit acest lucru înfricoşat:

– Am văzut pe Arhanghelul Mihail cu o hârtie în mână, în care erau toate păcatele mele şi mi-a zis: „Vezi, pe acestea toate aici le-ai făcut, de aceea pregăteşte-te să mergi în iad”.

Atunci eu i-am spus: „Ia uită-te printre toate păcatele mele dacă există şi păcatul judecăţii?”

Arhanghelul căută şi-mi spune: „Nu, nu există”.

„Atunci, îi spun, nu trebuie să merg în iad, potrivit cu cele spuse de Domnul: Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi” (Luca VI, 37).

Atunci Arhanghelul Mihail a rupt hârtia cu păcatele mele.

Aşadar, Părinţilor, voi merge în rai. Când mi-aţi spus că nu sunt de monah în schit şi lucram ca mirean, pe când veneam la biserică în sărbători am auzit cuvintele Evangheliei: „Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi” (Matei VII, 1) şi mi-am spus: „Sărmane, cel puţin astea să le împlineşti” – acestea m-au mântuit fără altă osteneală”.

Cu aceste cuvinte şi-a dat sufletul său Arhanghelului Mihail.

sursa:  Flori din Gradina Maicii Domnului – de Cuviosul Paisie Aghioritul