Despre Muntele Athos

Sfantul Munte al Athonului numit si  „Gradina Maicii Domnului”  este o peninsula legata de pamantul Greciei in partea dinspre miazazi, avand celelalte trei parti scaldate de marea Egee. Lungimea Sfantului Munte este de 60 km, iar latimea variaza intre 12 si 18 km. Altitudinea varfului Athonului este de 2040 de metri. Suprafata peninsulei este de 389 km patrati.Muntele Athos din elicopter
Pana la venirea Maicii Domnului aici, Sfantul Munte se afla in intunericul inchinarii la idoli. Se aflau multe capisti idolesti, iar pe varful Athonului se afla idolul Apolon, fiind facut din aur si avand o inaltime uriasa. Se spune ca atunci cand era luminat de soare, se vedea tocmai de la Constantinopol. La acest idol veneau multi si i se inchinau, iar diavolii care locuiau in el, raspundeau la intrebarile lor. Si acum se pastreaza altare idolesti, avand pietre cu canal de scurgere a sangelui, pe care se junghiau copiii mici.
Despre increstinarea Sfantului Munte se cunosc din traditie urmatoarele :
Dupa inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, Sfintii Apostoli, impreuna cu Maica Domnului, au aruncat sortii sa vada ce parte a pamantului li se va incredinta pentru propovaduirea Evangheliei. Sortii Maicii Domnului au cazut sa mearga pe pamantul Ivirului, care acum se numeste Gruzia sau Georgia. Preasfanta s-a bucurat si se pregatea pentru plecare, dar i s-a aratat ingerul Domnului si i-a zis sa nu se indeparteze de Ierusalim, ca tara ce i-a cazut se va lumina mai tarziu, iar acum sa primeasca ingrijirea altui pamant, pe care i-l va arata Domnul. Astfel Maica Domnului a ramas in Ierusalim in casa preaiubitului ucenic al Domnului, Sfantul Apostol Ioan.
Plecarea ei a fost in felul urmator: Lazar care a fost inviat de Mantuitorul Hristor a patra zi, se afla in insula Cipru, unde fusese hirotonit episcop de Sfantul Apostol Varnava. Fiind deci in Cipru, a dorit din tot sufletul s-o vada pe Maica Domnului, dar ezita sa mearga in Ierusalim, ferindu-se de ura evreilor, care cautau sa-l omoare. Asa ca i-a scris Preasfintei Fecioare, rugand-o sa vina in insula Cipru. Maica Domnului a raspuns ca va veni, dar sa-i trimita o corabie.
Cand Maica Domnului impreuna cu Sfantul Apostol Ioan calatoreau spre insula Cipru, din randuiala lui Dumnezeu s-a ridicat o furtuna pe mare si corabia a fost dusa in apropierea Muntelui Athonului. Vazand frumusetea locului, Preasfanta Fecioara a cerut Fiului ei sa-i daruiasca acest munte, ca sa-l aiba ca mostenire. Atunci s-a auzit un glas zicand : „ Primeste acest loc ca mostenire si in el isi vor avea scaparea toti care vor sa se mintuiasca “.
Coborand Maica Domnului impreuna cu Sfantul Apostol Ioan la tarm, diavolii care se aflau in idoli, au inceput sa tipe infricosati, fiind siliti de puterea lui Dumnezeu : „ Iesiti in intampinarea Mariei, Maica lui Dumnezeu, la limanul lui Climent!”. Poporul, mirandu-se inspaimantandu-se de cele ce auzea, a coborat la taram sa vada ce s-a intamplat, intrebandu-se ce fel de Dumnezeu a venit, fiind mai mare decat al lor. Idolul Apolon s-a prabusit si s-a sfaramat in mii de bucati. Aceasta i-a speriat si mai mult. Ajungand la limanul lui Climent, au aflat pe Maica Domnului impreuna cu Sfantul Apostol Ioan, care le-a vestit despre intruparea Fiului lui Dumnezeu, despre rastignirea, invierea si inaltarea Lui la ceruri.
Auzind toate acestea, oamenii s-au inchinat adevaratului Dumnezeu Iisus Hristos si au multumit Maicii Domnului pentru acest mare dar. Apoi s-au botezat cu totii si si-au sfaramat capistile si idolii dintr-insele. Maica Domnului i-a invatat, i-a povatuit si le-a zis ca „acest loc imi este dat mie de Fiul si Dumnezeul meu”. Dupa care , binecuvantandu-i, le-a zis: „Sa fie darul lui Dumnezeu in locul acesta si asupra celor ce vor vietui aici cu credinta si cu buna cucernicie si a celor ce vor pazi poruncile Fiului si Dumnezeului meu. Si toate cele pamantesi le vor avea cu indestulare si fara multa osteneala. Viata cereasca li se va darui lor si mila Fiului meu nu se va ridica de la dansii. Locului acestuia eu ii voi fi aparatoare si fierbinte mijlocitoare catre Dumnezeu si pentru cei ce vor vietui aici”. Apoi s-a urcat din nou pe corabie, lasandu-i pe toti cu lacrimi in ochi de bucurie pentru marele pe care-l primisera, dar si cu lacrimi de intristare pentru despartirea de Maica lui Dumnezeu.
Dupa increstinare, Sfantul Munte a ajuns aproape de pustiire.
Cand a randuit bunul Dumnezeu si Preasfanta lui Maica, au inceput sa vina unii barbati ravnitori, care s-au nevoit si s-au sfintit aici, precum a fost Sfantul Petru Atonitul, care a auzit din gura Maicii Domnului urmatoarea fagaduinta : „Parinte, in Muntele Athonului va fi odihna ta! Pe acest Munte l-am ales eu dintre toate partile pamantului si am hotarat sa-l afierosesc spre a fi locuinta calugarilor si pustnicilor si arecare sa se numeasca „Sfant” si cati vor locui intr-insul si vor voi sa se lupte cu dusmanul obstesc al omenirii, adica cu diavolul, eu insasi voi lupta alaturi de ei, voi fi cu dansii in toata viata lor, ma voi face lor ajutoare nebiruita, ii voi invata cele ce se cuvine sa le faca si ii voi sfatui la cele ce se cuvine sa nu le faca. Ma voi face lor mai inainte ganditor, doctor si le voi purta de grija atat pentru hrana si doctoria care intaresc si folosesc trupul, cat si pentru hrana si doctoria care imputernicesc sufletul; si nu-i voi lasa sa cada de la bine si de la fapta lor cea buna. Si aceasta o voi face in viata lor; iar dupa moarte voi infatisa Fiului si Dumnezeului mei pe aceia care cu iubire de Dumnezeu si intr-u pocainta isi vor savarsi viata lor in muntele acesta si le voi cere de la Dansul desavarsita iertare a pacatelor”.
Aceasta fagaduinta nu o face altcineva, ci Preasfanta si Preacurata Maica a lui Dumnezeu, pentru cei care parasesc toate si vin in Sfantul Munte. O, cat de bogati suntem noi, cei care avem o astfel de Maica preabuna si preamilostiva!
Mai pe urma s-au construit multe manastiri, schituri, chilii si colibe. Au fost perioade in care Sfantul Munte a cunoscut o mare inflorire. Incepand cu primele decenii ale secolului al IX-lea, monahismul aghiorit intra intr-o noua faza. Muntele Athos isi dobandeste caracterul sau de tinut exclusiv monahal, cu granite bine determinate, cu organizare administrativa proprie si cu capitala la Kareia.capitala Kareia
In secolul al IX-lea au trait in Sfantul Munte doua mari personalitati : Sfantul Petru Athonitul, considerat unul dintre cei mai mari pustnici, si Sfantul Eftimie din Tesalonic, care a intemeiat o lavra monahala pe la mijlocul secolului al IX-lea.
O alta mare personalitate, a Sfantului Munte, care a pus bazele vietii de obste si a zidit Manastirea Marea Lavra, a fost Sfantul Atanasie Atonitul.
Primul sigiliu imparatesc dateaza din anul 883, din care reiese stradania monahilor atoniti, de a-si asigura caracterul monahal al peninsulei. Imparatul bizantin Vasile I Macedonianul porunceste ca sa nu fie deranjati in niciu-un fel, de nimeni, calugarii din Athos. In anul 943, granitele Sfantului Munte sunt fixate definitiv, prin hotararea imparateasca, ele ramanand, in general, aceleasi pana astazi.
Numarul calugarilor a variat in functie de evenimentele istorice, ajungand in anul 1920 pana la aproximativ 10000: rusi – 4800, greci – 3900, romani – 500, bulgari – 500, sarbi – 150, georgieni – 50. In foarte scurt timp, din 1920 pana in 1970, numarul lor a scazut pana la 1146, dar din 1974 incepe sa creasca usor, ajungand la ora actuala sa fie in jur de 2500 de calugari.
In Sfantul Munte, au fost intotdeauna monahi de toate natiile. Locuiau in aceleasi manastiri fara sa fie nevoie de manastiri separate. Domnitorii romani – moldoveni si munteni – au ajutat foarte mult SFantul Munte, dar nu s-au gandit sa infiinteze manastiri romanesti, stiind ca ajuta monahismul ortodox care este unul. Cu timpul, au aparut cateva manastiri si schituri populare exclusiv de monahi din acelasi neam, cum ar fi: rusi – Sfantul Pantelimon, sarbi – Hilandaru, bulgari -Zografu si romani – Prodromul, Lacu.
Numarul manastirilor este stabilit la 20, iar al schiturilor la 12. Al chiliilor nu se stie exact, deoarece multe au fost parasite, iar altele s-au daramat.
Cele 20 de manastiri, in ordinea dupa care sunt asezate in catalogul manastirilor athonite, sunt acestea :
1. Marea Lavra

Manastirea Marea Lavra

 

 

 

 

 

 

 

2. Vatopedu

Manastirea Vatopedu
3. Iviru

Manastirea Iviru
4. Hilandaru

Manastirea Hilandaru
5. Dionisiu

Manastirea Dionisiu
6. Cutlumus

Manastirea Cutlumus
7. Pantocrator

M. Pantocrator
8. Xeropotamu

Manastirea Xiropotamu
9. Zografu

Manastirea Zografu
10. Dohiariu

Manastirea Dohiariu
11. Caracalu

Manastirea Caracalu
12. Filoteu

Manastirea Filoteu
13. Simonopetra

Manastirea Simonpetra
14. Sfantul Pavel

Manastirea Sfantul Pavel..
15. Stavronichita

Manastirea Stavronikita
16. Xenofont

Manastirea Xenofont
17. Grigoriu

Manastirea Grigoriu
18. Esfigmenu

Manastirea Esfigmenu
19. Sfantul Pantelimon (Russikon)

Manastirea Sfantul Pantelimon (Russikon)
20. Constamonitu.

Manastirea Constamonitu

 

 

 

 

 

 

 

Harta Muntele Athos

Sursa: de Monah Pimen Vlad: Sfantul Munte Athos Gradina Maicii Domnului. Editia a II-a, revizuita si adaugita. Pg. 5-10.