Manastirea Sfantul Pantelimon (Russikon)

Manastirea Sfantul Pantelimon (Russikon)Manastirea Sfantul Pantelimon (Russikon) din Sfantul Munte Athos se afla intre Dafne si Manastirea Xenofont si este inchinata Sfantului Mucenic Pantelimon, fiind ctitorita din temelie de domnitorul Moldovei, Scarlat Calimah, in anul 1765. Prima manastire, numita „Manastirea Tesaloniceanului”, a fost mai sus, la locul numit „Vechiul Russiko”, fiind infiintata in secolul al XI-lea de calugari greci. Ajungand pustie, a fost luata de rusi si refacuta, primul ctitor al ei fiind printul Lazar al Serbiei.
Noii manastiri i se mai spune si „Manastirea Calimahilor”, pentru ca a fost foarte mult ajutata de familia ctitorului.
In anul 1855 manastirea numara 350 de calugari, iar intre sfarsitul secolului al XIX-lea numarul acestora era de 1000, vietuind impreuna rusi, sarbi, greci, bulgari si romani.
In mijlocul manastirii se afla biserica mare, inchinata Sfantului Mucenic Pantelimon. Aceasta biserica este sprijinita pe zece stalpi de marmura. Icoana facatoare de minuni a Sfantului Pantelimon este imbracata in argint poleit cu aur si impodobita cu tot felul de pietre scumpe, trimise din Rusia. In partea stanga a bisericii se afla o cladire foarte mare, care la ultimul etaj are o biserica mare si frumoasa inchinata Acoperamantului Maicii Domnului.
In legatura cu acest praznic de la 1 octombrie se spune in viata Cuviosului Antim (care a pustnicit in Sfantul Munte si s-a facut nebun pentru Hristos) ca, odata, pe cand se afla in rugaciune pe o piatra, aproape de Manastirea Zografu, a vazut pe Maica Domnului inconjurata de un mare sobor se sfinti, coborand la Manastirea Pantelimon, unde se savarsea privegherea in cinstea ei.
Sculandu-se, a alergat spre manastire, pentru a se invrednici si el de acoperamantul Maicii Domnului. Cand a ajuns la manastire era tot ranit la picioare, fiind muscat chiar si de un sarpe, care din ispita diavolului cauta sa-i impiedice alergarea. Dar el, avand dragoste catre Maica Domnului, nu a bagat nimic in seama, fiind multumit ca a ajuns la timp la Praznicul ei.
In anul 1861, Maica Domnului a binevoit sa cerceteze praznicul ei in mod deosebit. De multi ani pustnicul ieroschimonah Sava sculpta cruci pentru manastire. In ajunul Praznicului Acoperamantului Maicii Domnului, el s-a hotarat sa vina la praznic si sa-si vanda si rucodelia. Fiind inca o saptamana pana la praznic, s-a gandit sa incerce sa pescuiasca pentru a duce ceva peste pentru bolnavii manastirii. El avea o barcuta si un vaslas care-l ajuta. Incercand toata saptamana nu a prins nimic, iar pentru aceasta s-a intristat foarte mult, atunci i-a zis vaslasului in ultima noapte, sa mearga si in aceasta noapte. Ducandu-se, vaslasul a pus carlige, iar a doua zi s-a dus impreuna cu pustnicul si au vazut ca nu era decat un peste mare numit rofou (este cel mai bun peste din apele Sfantului Munte). Vazandu-l, pustnicul si-a zis:
„Macar nu vom merge cu mainile goale”.
Cu cateva zile inainte, intalnise la Manstirea Sfantul Pavel un arhimandrit care dorea si el sa mearga la Praznicul Maicii Domnului si caruia ii promisese ca il va lua cu barca. Deci trecand ei pe la Manastirea Sfantul Pavel, l-au luat pe arhimandrit si au plecat spre Manastirea Sfantul Pantelimon. Ajungand in dreptul Manastirii Simonpetra si stiind ca la debarcaderul manastirii se varsa un parau in mare, unde se aduna peste, s-au apropiat si au vazut ceva pesti. Scotand uneltele de pescuit, au reusit sa prinda mult peste. Vaslasul, vazand un peste mare, a lovit cu o sulita pe care o avea la indemana, dar sulita s-a infipt in coada, iar pestele a reusit sa fuga si a ramas numai coada. Pescarii nostri s-au intristat vazand ca l-au pierdut, apoi si-au continuat drumul spre Russikon.
Ajungand aproape de manastire si vazand ca mai este ceva timp pana sa inceapa Privegherea, s-au gandit sa incerce sa mai prinda ceva peste pentru Praznicul Maicii Domnului. Si, intradevar, ravna pescarilor a fost rasplatita, pentru ca au prins un peste foarte mare; iar cand l-au scos din apa au vazut ca era pestele fara coada pe care il scapase-ra la debarcaderul Manastirea Simonpetra. Vazand aceasta minune, arhimandritul a scos un strigat de uimire, dar parintele Sava, fiind obisnuit cu minunile, a zis: „Ce-i de mirare? Maica Domnului a hotarat ce fel de peste sa fie la masa praznicului ei, si deoarece nu am putut prinde acest peste la Manastirea Simonpetra, ea a poruncit pestelui sa pluteasca pana aici si sa-l prindem in carlig”. Multumind Maicii Domnului pentru ajutorul dat, au dus pestele la trapeza si au plecat la Priveghere.
Dupa Sfanta Liturghie savarsita de soborul de arhierei si preoti, au fost invitati cu totii la masa. Printre cei care mancau era si arhimandritul care venise cu parintele Sava. Neintelegand ce se citea la masa in limba rusa, el analiza in mintea lui cele intamplate pe mare si a inceput sa se indoiasca zicandu-si: „Oare Maica Domnului se ingrijeste de manastirea ruseasca pana la cele mai mici lucruri, de a poruncit ce fel de peste sa se prinda la praznicul ei? Noi nu am prins pestele la Simonpetra, dar l-am prins aici, de parca ar fi plutit dupa noi. Oare chiar asa a vrut Maica Domnului? Nu! Nu e o coincidenta, ci e lucrul celui viclean!”.
Aflandu-se in aceasta cugetare, a luat o bucata de peste sarat sa o manance si numai ce a pronuntat „e lucrul celui viclean”, imediat gura a inceput sa-i sangereze, iar bucata de peste i-a ramas in gura si nu putea nici sa o inghita, nici sa o scoata din gura. Intelegandu-si greseala, s-a adresat din tot sufletul Maicii Domnului, rugand-o sa-l ierte pentru gandurile urate cu care a suparat-o. „Cred – spunea el – ca tu te ingrijesti de manastirea aceasta pana la cele mai mici lucruri, hotarand si ce fel de peste sa fie prins la praznicul tau. Recunosc pacatul meu si ma caiesc. Iarta-ma!”. Si mult-milostiva Imparateasa i-a ascultat rugaciunea si l-a iertat, iar gura a incetat sa-i mai sangereze. A inghitit bucata de peste si a continuat sa manance. Iesind de la trapeza, a multumit milostivei Imparatese, apoi a povestit parintilor cele intamplate si a incheiat: „Daca Maica Domnului se ingrijeste de cele mai mici lucruri, cu atat mai mult se ingrijeste si de cele mai mari!”.

Pana acum cativa ani, la intrarea in biserica Sfantul Pantelimon se afla o usa groasa de lemn, pe care scria ca acest sfant locas s-a facut prin cheltuiala lui Scarlat Calimahi, Voievodul Moldovei. Rusii insa au schimbat aceasta usa, punand alta. Cand am intrebat pe cineva de acolo pentru ce au schimbat-o, a dat din umeri si a spus ca era veche si au pus una mai buna.
In manastire se mai afla o icoana cu chipul Mantuitorului pe Mahrama, care, atunci cand a fost ucis Tarul Rusiei de catre comunisti, s-a intunecat si a ramas asa.
Inainte de inceperea razboiului din anul 1852, peste tot incepuse criza alimentara. Manastirea consuma-se toate rezervele de faina, ramanand doar pentru o singura zi. Nu era de unde sa iei si nici nu puteai aduce din alta parte, sau chiar de ar fi fost, nu erau bani. Brutarul a venit la staret si l-a anuntat ca faina mai este doar pentru un cuptor de paine. Staretul i-a raspuns: „Sa avem credinta in Dumnezeu ca El o sa ne trimita”. Brutarul a crezut ca mai exista undeva vreo rezerva de faina si a plecat linistit. Dimineata, dupa obicei, a luat faina pentru framantat si vede ca a mai ramas pentru un cuptor de paine. Gandindu-se ca nu socotise bine, a mai copt si a doua zi un cuptor de paine, dar vede cu uimire ca iarasi a mai ramas pentru un cuptor. Si asa luand in fiecare zi, iarasi ramanea de un cuptor.
Intelegand ca se petrece o minune l-a cuprins spaima si bucuria si a inceput sa povesteasca la toti ca, pentru rugaciunile staretului si pentru mila Maicii Domnului, faina nu se mai termina. In felul acesta s-a inmultit faina pana ce s-a copt noua recolta. Si asa, timp de trei luni, s-a copt paine in fiecare zi, desi in afara obstii manastirii mai mancau inca 200 de persoane. Iar cand s-a adus graul din Kalumaria, unde fusese semanat, si s-a facut faina noua, atunci s-a terminat si rezerva nesecata de faina. Aceasta minune a Maicii Domnului a ramas in amintirea multor parinti, proslavind dragostea de mama pe care o arata tot timpul Imparateasa cerului fata de noi cei nemultumitori.
Poza Maica Domnului la Manastirea Sfantul Pantelimon
In anul 1903 manastirea a hotarat sa inceteze de a mai da milostenie la chiliotii (Vietuitorii saraci de la chilii), saraci din cauza lipsei in care se afla si pentru ca incetasera sa mai vina ajutoare din Rusia. Monahul Gavriil s-a gandit sa fotografieze momentul in care se impartea pentru ultima data milostenie la cei saraci. Si pe cand facea fotografii, a vazut printre calugari umbland o femeie in negru ( Se poate vedea in fotografie avand o aureola in jurul ei). Parintii au inteles ca Maica Domnului era suparata pentru incetarea milosteniei si au renuntat la hotararea aceasta.

Sfinte moaste se afla aici foarte multe, din care vom enumera cateva: capul Sfantului Mucenic Pantelimon, capul Sfantului Noului Mucenic Stefan, capul Sfantului Siluan Athonitul, o particica de la Sfanta mucenita Paraskevi, si o particica de la Sfantul si Dreptul Iosif.
In manastire vietuiesc in jur de 50 de calugari.

Sursa: de Monah Pimen Vlad: Sfantul Munte Athos Gradina Maicii Domnului, Editia a II-a, revizuita si adaugita. pg. 143-148