Meteorele

Mai jos puteti vedea doua clipuri superbe realizate deasupra si in interiorul Meteorelor cu o drona:


Meteora (ad literam „mijlocul cerului”, „suspendat în aer” sau „sus în ceruri” – etimologic referitor la „meteorit”) este unul dintre cele mai mari și cele mai importante complexe de mănăstiri ortodoxe din Grecia, al doilea după Muntele Athos.

Cele șase mănăstiri sunt construite pe piloni din piatră naturală (gresie), la marginea de nord-vest a Câmpiei Tesaliei în apropierea râului Pinos și Munților Pindului, în centrul Greciei. Cel mai apropiat oraș este Kalambaka. Meteora este înregistrată în lista Patrimoniului Mondial UNESCO din anul 1988.

Ca fenomen fizic este unic în toată lumea. Această formațiune de stânci a luat naștere datorită unui con în formă de deltă, constituit din pietre de râu și nămol, care se vărsau în vechiul lac tessalic. După separația geologică a masivilor muntoși ai Olimpului și ai Ossei, apele lacului au găsit ieșire la Marea Egee prin valea Tembi. Atunci, acest masiv în formă de deltă s-a scindat în pietre și stânci uriașe compacte cu înălțimi de până la 400 metri.

În prezent există 24 de mănăstiri, unele se găsesc într-o stare de ruină (Sfântul Duh, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova și altele), în timp ce altele se conservă foarte bine, intacte și funcționează (Marele Meteor, Varlaam, Sfânta Treime, Sf. Ștefan, Rusanou, Sf. Nicolae).

Primii călugări veniți să locuiască la Meteora în secolul al XI-lea trăiau în peșteri ca pustnici.

Primele mănăstiri datează din secolul al XIV-lea, fiind construite pentru a scăpa de turci și albanezi.

In anul 1334, Sfantul Atanasie, alungat din Sfantul Munte Athos, in urma invaziilor piratilor, strange cu sine 14 calugari si pleaca la Veria, in hotarele fostei Valahii Mari, prima mare asezare politica romaneasca din sudul Dunarii.

In noua locatie, pe una dintre stancile cele mai mari, inalta de 613 metri fata de nivelul marii, incepe, cu o munca titanica, ridicarea unei manastiri. Aceasta manastire poarta si astazi denumirea de „Marea Meteora” (Megalo Meteora); ea parta hramul „Schimbarea la Fata”.

La moartea Sfantului Athanasie (+1383), de pe tronul aceleiasi Valahii, vine urmas regele Ioan Duca Paleologul, cu numele monahicesc de Ioasaf. In fine, urmasul sau, Alexie Anghel, semna cu cerneala verde: „Cesar al Valahiei”.

Sunt pline actele Meteorelor de pomenirea unor dregatori valahi ca Petrita, Dragu, Calota, Bunila, si altii. Se pare ca tot un membru al dinastiei stapanitoare din Marea Valahie, Ioan Cantacuzino, a inaltat si Manastirea Sfantul Stefan.

Cu mijloace de subsistenta extrem de dificile, dar cu rugaciunea inimii si postul ca arme permanente in fata lipsurilor si ispitelor de tot felul, ei au facut din aceasta asezare salbatica o oaza duhovniceasca si o puternica atractie pentru mii de pelerini care si-au gasit aici linistea duhovniceasca.

Din secolul al XVII-lea, o serie de mănăstiri au fost abandonate treptat. Unele au fost distruse sau deteriorate în timpul războaielor, mai ales la începutul secolului al XIX-lea, de către oștile lui Ali Pașa.

În jurul anului 1920 au fost construite în stâncă scările actuale care permit un acces ușor.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial locul a fost ocupat de trupele germane.

Doar șase mănăstiri sunt încă funcționale în prezent, unele fiind reocupate după o perioadă de abandon:Cu mijloace de subsistenta extrem de dificile, dar cu rugaciunea inimii si postul ca arme permanente in fata lipsurilor si ispitelor de tot felul, ei au facut din aceasta asezare salbatica o oaza duhovniceasca si o puternica atractie pentru mii de pelerini care si-au gasit aici linistea duhovniceasca.

  • Agios Stefanos (Sfântul Ștefan).
  • Agios Nikolaos (Sfântul Nicolae).
  • Aghia Triada (Sfânta Treime)
  • Marele Meteor, sau Mănăstirea Schimbării la față. Aceasta este prima ca mărime și vechime, fiind ocupată în permanență de la începuturile sale.
  • Roussanou
  • Varlaam

meteoraMănăstirea Marelui Meteor – este cea mai mare dintre mănăstirile situate în Meteora. A fost construită la mijlocul secolului al XIV-lea și a fost restaurată în 1483 și 1552. Biserica principală cu hramul Schimbarea la față a fost ridicată în secolul al XIV-lea între 1387 și 1388 și pictată între 1483 și 1552.
In secolele XVI-XVIII manastirea numara pana la 300 de monahi si eremiti, fiind o chinovie exemplara. Cu timpul, numarul crescand al monahilor a facut din aceasta micuta biserica o adevarata lavra. Slujirea din aceasta biserica a fost savarsita, fara intrerupere, pana in zilele noastre.

 

 

 

 

1024px-Meteora_Varlaam_IMG_7800Mănăstirea Varlaam este a doua mănăstire ca mărime în complexul Meteora. A fost construită în 1541 și pictată în 1548. Biserica cu hramul Toți Sfinții, este de tip athonit (cruce pătrată cu cupolă și coruri), cu pridvor spațios înconjurat de o cupolă. Aceasta a fost construită între 1541-1542 și pictată în 1548, în timp ce pridvorul a fost pictat în 1566. Trapeza veche este folosită ca muzeu, în timp ce la nord de biserică se află capela celor trei episcopi, construită în 1627 și pictată în 1637.

La Manastirea Varlaam exista Condica Sfintei Manastiri Bucovat; cu litere chirilice, dar in buna limba romaneasca, se poate citi pe una dintre file „Toti Sfintii, Hramul SfinteiManastiri Varlaam de la Meteora”. Condica cuprinde sase hrisoave ale domnitorilor romani, incepand cu 1609 si sfarsind cu 1790.

Pe unul din peretii expozitiei de odoare bisericesti de la Varlaam era asezat un epitaf brodat cu fir de aur, aidoma celui existent la Manastirea Putna, lucrat de Maria de Mangop, cea de-a doua sotie a lui Stefan cel Mare.

Printre odoarele manastirii care se pastreaza in sacristie se afla moastele multor sfinti, odajdii, cruci, vase de cult din argint, centura de fier a ctitorului manastirii, epitaful brodat cu aur, evanghelii, manuscrise vechi pe pergament si sute de carti. De asemenea, la Manastirea Varlaam se pastreaza „Evanghelia” atribuita Imparatului Constantin Porfirogenetul, din anul 959. Evanghelia pastreaza semnatura imparatului. Printre documentele acestei manastiri se pastreaza si unele romanesti de danie.

 

1024px-Meteora_Rousano_IMG_7766Mănăstirea Rousanou a fost fondată la mijlocul secolului al XVI-lea și pictată în 1560. Are hramul Schimbarea la față și Sf. Barbara și este construită pe trei etaje. Este renumită pentru frescele pictate în stilul școlii cretane. În zilele noastre este mănăstire de călugărițe.

Numele manastirii provine de la satul Rosana din Tessalia in care s-a nascut cel dintai ctitor. Acesta este un ansamblu incantator, cu patru etaje, care a capatat forma arhitectonica de baza in deceniul trei al secolului al XVI-lea. Biserica si cateva chilii se situeaza la parter, iar la etaj arhondaricul cu camerele de primire, chilii si alte incaperi auxiliare. Vizitatorul care trece pe la poalele acestei stanci este cuprins de un sentiment de teama si admiratie privind laturile aproape vericale ale stancii care se continua cu zidurile manastirii. Intreaga suprafata a varfului stancii constituie incinta manastirii.

Ca si la celelalte asezaminte de la Meteora, la inceput accesul se facea cu ajutorul scarilor de sfoara. Pana in anul 1897, accesul in manastire se facea cu ajutorul unor franghii. Mai tarziu, doua poduri de lemn serveau calugarilor si vizitatorilor ca mijloc de a ajunge la manastiri. Incepand cu anul 1936, doua poduri de lemn solide servesc aceluiasi scop.

Izvoarele istorice precizeaza ca Manastirea Rousanou a fost intemeiata in anul 1288 de calugarii Nicodim si Benedict. In anul 1545 a fost renovata si completata cu alte constructii de catre calugarii Maxim si Ioasaf din Ioannina.

 

1024px-Meteora_Agios_Nikolaos_AnapafsasMănăstirea Sf. Nicolae Anapafsas este construită în secolul al XVI-lea și se află pe o stâncă de 85 m înălțime. Biserica principală, construită la începutul secolului al XVI-lea are hramul Sf. Nicolae. Biserica mică este pictată de către pictorul cretan Theophanis Strelitzas, în 1527.

Suprafata redusa si ingustimea stancii pe care este asezata manastirea a constituit cauza principala a realizarii de constructii cu mai multe etaje. Astfel, la primul nivel se afla biserica si trapeza, iar la al doilea, chiliile.

Pelerinul poate vizita Paraclisul Sfantului Antonie, Osuarul si Paraclisul Sfantului Ioan Botezatorul, iar la ultimul nivel, vechea Sfanta Masa, cu fresce, servind in prezent drept loc oficial de primire. In prezent, mica manastire mai are doar cativa monahi.

 

800px-Agiu_Stefanu_MeteoraMănăstirea Sf. Ștefan este ușor accesibilă, nefiind multe trepte de urcat. Aceasta mănăstire este așezată pe un teren plat, mai degrabă decât pe stâncă. Biserica mică cu hramul Sf. Ștefan a fost construită în secolul al XVI-lea și pictată în 1545. Biserica principală are hramul Sf. Haralambie și a fost construită în 1798. A fost deteriorată de către naziști în timpul celui de-al doilea război mondial, care au crezut că adăpostea insurgenți și a fost abandonată. Călugărițele au preluat-o și au reconstruit-o.

In anul 1398, domnul ungro-vlah Ioan Vladislav a donat manastirii un fragment de lemn din Sfanta Cruce, particele din moastele Sfantului Ioan Botezatorul si mosii din Romania, iar nepotul sau, vornicul Dragumar, a donat capul Sfantului Mucenic Haralambie.

In sacristie si in biserica, printre odoare se gasesc cruci, vase de cult, icoane, odajdii, un epitaf, vechi manuscrise cu miniaturi, un brau lucrat cu fir de aur datand din anul 1778 si mansetele brodate cu aur care au apartinut Episcopului Gavriil de Dimitriada.

 

1024px-AgiaTriadaMănăstirea Sfânta Treime se află în partea de sus a stâncilor. Aceasta a fost construită în 1475 și pictată în 1741. În 1689 a fost adăugat pridvorul și pictat în 1692, iar sacristia adăugată în 1684. În trecut se ajungea la mănăstire cu scara de frânghie și cu plasa. În 1925 au fost săpate 140 de trepte. Biserica mică care are hramul Sf.Ioan Înaintemergătorul a fost construită și pictată în 1682.

Conform traditiei, manastirea a fost zidita in 18 ani, in perioada 1458-1476, de catre monahul Dometios, primul colonizator si ctitor. Intr-un document al imparatului Simeon Vresus Paleologos datand din anul 1362, se mentioneaza existenta Manastirii Sfanta Treime, cu viata monahala de calugari. Traditia spune ca au fost necesari 70 de ani pentru a urca pe stanca materialele pentru constructie si ca abia apoi a inceput zidirea lacasului.

Stâncile pe vârful cărora sunt construite mănăstirile, sunt, în conformitate cu scrierile antice, roci trimise pe pământ din cer, de unde și numele de meteori, pentru a permite asceților să se retragă și să se roage.

Aceste masive stâncoase sunt compuse din roci detritice formate dintr-un conglomerat de pietriș cimentat. În locul lor a existat în terțiar albia unui fluviu care se vărsa în Marea Tesaliei și care a depus treptat sedimente. Aceasta este explicația aspectului stratificat al rocilor. Atunci când fluviul s-a mutat sau a dispărut, aluviunile au fost comprimate, cimentându-se prin presiune și căldură. În momentul încrețirii care a dat naștere Peninsulei Balcanice, ansamblul a fost ridicat și expus eroziunii, rezultând stâncile rotunjite de gresie, tipice acestor roci.

sursa: Wikipedia si www.crestinortodox.ro