Randuiala Spovedaniei

Spovedania, care este o Taina a Bisericii, este de fapt dezbracarea omului de pacate si innoirea lui prin botezul lacrimilor de pocainta si prin iertarea harica, pe care o savarseste asupra lui preotul.spovedanie
In Taina Spovedaniei omul trebuie sa conlucreze cu Dumnezeu, ca sa se poata vindeca si ridica la o viata noua si curata. Cainta trebuie sa fie unita cu rugaciunea. Lacrimile spala pacatul si sunt socotite ca un al doilea botez.

Daca ai cazut, nu deznadajdui, ci indata, ridica-te. Deseori insasi caderea noastra poate sa ne fie cel mai puternic prilej de a destepta in noi cainta si intoarcerea spre drumul curatiei, sfinteniei si desavarsirii noastre.
Ca sa te spovedesti, trebuie sa ai un duhovnic, pe care sa-l cauti si sa-l alegi numai din pricini duhovnicesti. duhovnicul pe langa savarsitorul Tainei de dezlegare, este si doctor sufletesc si cu cat ne cunoaste mai bine, cu atat ne poate ajuta mai mult.
Cel ce acopera la spovedit sau nu spune vreun pacat de moarte, de care-si aduce aminte, face un nou pacat de moarte si in loc de folos, are paguba. Daca ai totusi un pacat de moarte pe care nu l-ai marturisit la spovedanie, fiindca l-ai uitat fara voia ta, atunci este destul daca-l marturisesti la spovedania urmatoare. Daca nu l-ai marturisit de rusine sau pentru ca nu ti-ai facut bine cercetarea cugetului atunci trebuie sa spui duhovnicului pacatul pe care l-ai ascuns, sa spui la cate spovedanii nu l-ai marturisit si sa faci o marturisire desavarsita.
Dupa pravilile bisericesti, schimbarea duhovnicului este oprita cu strasnicie. „Orice barbat sau femeie de-si va lasa duhovnicul, fara de oarecare vina, si se va spovedi la altul, sa se desparta de Biserica, dimpreuna cu acela care il primeste astfel pre dansul…”.
Spovedania trebuie sa aiba inaintea ei o amanuntita cercetare a cugetului si hotararea tare de a ne indrepta, precum si a nu ne mai intoarce la viata pacatoasa.
Duhovnicul poate fi cercetat si inainte cu cateva zile de a ne spovedi, cerandu-i ajutor pentru pregatirea de spovedanie. Din indrumarile unui mare duhovnic, dam aici cateva sfaturi, pentru inlesnirea unei bune marturisiri a pacatelor, cum si o pagina de cugetare adanca.
Este un cuvant al marelui staret Macarie de la Optina, care glasuieste asa :
1. La spovedanie nu trebuie sa repeti acele pacate de care te-ai cait mai inainte, de care ai fost dezlegat si pe care nu le-ai mai savarsit. Alminteri ar insemna o neincredere in puterea Tainei ce se savarseste prin spovedanie.
2. Nu trebuie sa-ti amintesti de alte persoane cu care ai venit in atingere in clipa cand ai faptuit faptele, ci sa te osandesti numai pe tine.
3. Sfintii Parinti opresc pe credincios sa-si spuna pacatele in toate amanuntele, ci numai sa si le recunoasca indeobste, pentru ca nu cumva luandu-le pe fiecare in parte sa dea prilej de sminteala atat sufletului sau, cat si duhovnicului.
4. Tu ai venit sa te pocaiesti si totusi nu te caiesti de pacatele tale, fiindca nu stii cum trebuie sa te pocaiesti : adica iti savarsesti pocainta in chip rece si impietrit.
5. Tu ai insirat toate maruntisurile, iar ceea ce este mai insemnat ai scapat din vedere. Nu ti-ai marturisit cele mai grele pacate . N-ai recunoscut si n-ai insemnat ca : tu nu iubesti pe Dumnezeu, urasti pe aproapele, nu crezi in cele ce spune Cuvantul Domnului si esti plin de mandrie si de slava desarta. In aceste patru pacate intra toata rautatea si toata stricaciunea noastra sufleteasca. De fapt, ele sunt radacinile cele mai insemnate, din care rasar toate vlastarele caderilor noastre in felurite pacate.

 

Sursa: Hrana pentru suflet – Editie ingrijita de protosinghelul Arsenie Vaidas de la Manastirea Sf. Sava, com. Berzunti, jud. Bacau, 2009.