Schitul Prodromul

Schitul Prodromu

Schitul Prodromu

Schitul Prodromul (Inaintemergatorul) a fost intemeiat intre anii 1852 – 1866 de ieroschimonahul Nifon Ionescu si ucenicul sau, ieroschimonahul Nectarie. Este inchinat Sfantului Ioan Botezatorul si se afla pe teritoriul Manastirii Lavra.
Cei care au contribuit cel mai mult la ridicarea schitului au fost: Grigorie Ghica, Sofronie Mitropolitul Moldovei si Nifon Mitropolitul Munteniei. Bineinteles ca nu au lipsit nici ajutoarele multor credinciosi din Romania.
Pe cand se construia schitul, parintele Nifon, fiind plin de ravna duhovniceasca si avand dragoste catre Maica Domnului, se gandea cum ar putea dobandi o sfanta icoana a Maicii Domnului, facatoare de minuni, care sa fie ocrotitoarea acestui sfant lacas, precum au toate manastirile din Sfantul Munte.1
Dupa multe rugaciuni a cautat sa gaseasca pe oarecare pictor care ar putea sa-i picteze o icoana cu Maica Domnului, dar puna si oarecare conditii: cat timp va lucra la icoana pictorul sa se roage tot timpul, fara sa manance ceva, iar dupa ce va manca, sa nu mai picteze. Negasind nici un pictor dupa dorinta lui in Sfantul Munte, era in mare mahnire. Dar, dupa randuiala Maicii Domnului in anul 1863 a mers in Romania cu parintele Nectarie, pentru unele trebuinte ale schitului. Ajungand la Iasi, au inceput sa caute un pictor bun, care ar putea sa picteze dupa dorinta lor.
Dupa mai multe cautari au gasit un pictor cu numele de Iordache Nicolau, care locuia in Iasi. Evlaviosul pictor a primit cu bucurie toate conditiile puse de parinti, dar isi cerea iertare spunand ca-i tremura mana, fiind batran si nu stie daca va reusi. Preotii l-au intarit spunandu-i ca-si pun nadejdea la Maica Domnului si i-au incredintat lucrarea.
Dupa ce a pictat vesmintele si celelalte parti ale icoanei a ajuns la fete, care se picteaza intotdeauna la urma, dupa cum se obisnuieste in arta picturii. Dandu-si toata silinta sa le faca cat mai frumoase a constatat cu mahnire ca nu-i ieseau dupa cum doreau el, cu cat incerca mai mult, cu atat le facea mai urate.Prodromu2
Ostenindu-se toata ziua, nu a reusit nimic. Venind si parintii sa vada icoana s-au intristat si ei de cele intamplate, dar l-au incurajat pe pictor sa mai incerce, ca ei tot vor lua icoana asa cum va iesi. Dupa ce au plecat parintii, pictorul a acoperit icoana cu o panza alba, a incuiat usa atelierului si s-a retras in camera lui, nemancand nimic in ziua aceea, fiind foarte intristat de nereusita lui. Dupa multe rugaciuni la Maica Domnului s-a pus sa se odihneasca. Dimineata, sculandu-se, a luat cheia si s-a dus sa mai incerce pentru ultima data de a face ceva, dar cand a ridicat panza de pe sfanta icoana, a vazut cu uimire ca fetele erau cu desavarsire indreptate si bine incuviintate, pline de dumnezeiesc har si veselie, dupa cum se vad si acum.prodromu4
Vazand aceasta minune, pictorul s-a inchinat cu evlavie Maicii Domnului, apoi a chemat pe vecini sa vada si ei dumnezeiasca minune, dupa care a trimis pe unul din ucenicii sai sa anunte pe parinti de cele intamplate. Afland parintii, care se aflau in Iasi la Metochul Schitului, au trimis pe parintele Dositei, ingrijitorul metocului, sa se incredinteze de cele spuse. Ajungand la casa pictorului, nu putea sa intre din cauza multimii oamenilor.
Cu greu a luat icoana si punand-o intr-o trasura a adus-o la metoc, unde nu au mai lasat pe nimeni sa intre, apoi au facut cunoscut Sfintei Mitropolii aceasta minune.

Icoana Maicii Domnului Prodromita

Icoana Maicii Domnului Prodromita

Venind Preasfintitul Mitropolit Calinic Miclescu si cativa clerici, au vazut sfanta icoana si crezand, i s-a inchinat cu evlavie, minunandu-se si zicand: „ Cu adevarat mare dar ne-a daruit Maica Domnului ”, apoi a dat binecuvantare sa se faca aghiazma, si intrand lumea la metoc, se inchina cu evlavie la sfanta icoana si cereau sa li se faca rugaciuni si aghiazma. Si indata a inceput darul Maicii lui Dumnezeu a lucra prin sfanta icoana si a face minuni, din care vom istorisi cateva:
Un om avea albeata pe ochi incat se vedeau luminile ochilor ca laptele si aducandu-l, s-a inchinat cu evlavie Maicii Domnului spalandu-si ochii cu aghiazma, din care a luat si acasa. Dupa trei zile a venit sa multumeasca Maicii Domnului, avand ochii curati si vazand foarte bine.
Altul avea lepra pe tot corpul, incat era numai bube. Inchinandu-se cu credinta la sfanta icoana si stropindu-se cu aghiazma, a cazut lepra de pe el ca niste solzi si s-a curatat.
Un boier a venit si a spus ca fiul lui, de trei zile, numai dupa suflare se cunoaste ca este viu. Deci, rugandu-se Maicii Domnului si luand aghiazma, s-a dus acasa si a stropit copilul care pe loc s-a trezit ca din somn si s-a sculat sanatos. Apoi tatal sau plin de buurie l-a adus si s-au inchinat la sfanta icoana.
De la Iasi au plecat cu icoana si s-au oprit in orasul Husi. Si aici s-a adunat mult popor, dorind sa se inchine sfintei icoane.
Afland si domnitorul Ioan Cuza, zicea: „ Sa se opreasca icoana in tara, ca aici s-a facut minunea ”. Atunci parintii si-au continuat drumul, grabindu-se, pentru a nu le fi luata sfanta icoana. Au poposit in orasul Barlad si au dus sfanta icoana in casa doamnei Ecaterina Sutu, care a primit-o cu multa dragoste si evlavie. Apoi au fost chemati sa o duca in Catedrala orasului pentru a se inchina lumea. Vom aminti aici doua dintre multele minuni care s-au facut:
Era in oras un invatator intelept, care avea la scoala lui pe fii celor mai insemnate persoane din oras. Ziceau barladenii ca este de treaba si cinstit, numai ca nu merge la biserica decat la Sfintele Pasti si nu are evlavie la cele sfinte. Acela, auzind de sfanta icoana, a trimis trasura, rugand pe parinti sa vina cu icoana la casa lui. Dar parintii i-au raspuns ca nu se cade sa mearga icoana la casa lui, ci mai vartos el sa vina sa se inchine la sfanta icoana. Insa el a insistat, trimitand de mai multe ori trasura, dupa rugamintile lui si ale altor oameni, parintii au acceptat sa mearga cu icoana, darm cand au vrut sa o ridice, s-a facut foarte grea, incat abia patru oameni au reusit sa o duca pana la trasura, iar cand sa o puna in trasura, tocul icoanei s-a desfacut din toate incheieturile si a troznit foarte tare. Din aceasta au cunoscut cu totii ca nu voieste Maica Domnului sa mearga la casa acelui om. Cand s-au intors in catedrala, icoana s-a facut asa de usoara incat au dus-o doi oameni.
O doamna care era grav bolnava si locuia in afara orasului la mosie, auzind de sfanta icoana, dorea sa i se inchine, dar se temea sa mearga cu trasura ca sa nu moara pe drum. In noaptea aceea i s-a aratat Maica Domnului in vis in chipul icoanei, poruncindu-i sa se scoale si sa vina imediat la Barlad sa se inchine la icoana si sa ia binecuvantare. Cum s-a suit in trasura, imediat s-a simtit sanatoasa si venind s-a inchinat cu evlavie, propovaduind minunea si zicand ca aceasta icoana a vazut-o in vis.
De acolo au dus sfanta icoana la Galati, la biserica Sfintilor Imparati. In aceasta biserica lucra un pictor care, vazand imbulzeala poporului, a inceput a ocari pe oameni zicand: „ De ce credeti basme calugaresti? Un pictor bun poate sa picteze o icoana mult mai frumoasa ”. Pe cand zicea el acestea si privea cu nerusinare la sfanta icoana, deodata a vazut chipul Maicii Domnului schimbandu-se. Atunci s-a ingrozit asa de tare ca s-a inteleptit pe loc si spunea poporului sa se inchine cu evlavie, caci cu adevarat s-a pictat cu minune dumnezeiasca.
Dupa plecarea sfintei icoana din Iasi s-a intamplat aici o alta mare minune.Un evreu avea un han la drum. Ducandu-se cu negotul, a lasat la han pe sotia sa, pe copii sai si o sluga. S-a intamplat insa de a murit evreul acolo unde s-a dus, iar un prieten de-al lui, tot evreu, l-a ingropat. A luat marfa si banii care au ramas si le-a adus sotiei, spunandu-i de moartea barbatului ei. Dupa ce a plecat, diavolul a pus in mintea slugii sa o omoare pe evreica, sa-i ia averea si sa fuga de acolo.
Deci, intr-o noapte, a intrat la evreica si a amenintat-o ca, daca nu ii va da toti banii pe care ii are, o va omori. Evreica, vazand ca nu face nimic cu rugamintile, i-a dat tot ce avea, numai ca sa-si scape viata. Dar sluga, dupa ce a luat banii s-a gandit sa o spanzure. Pregatind el spanzuratoarea, evreica il ruga sa o lase cu viata, dar el nu o baga in seama. Atunci si-a adus aminte de icoana Maicii Domnului, despre care auzise ca s-a pictat singura si face multe minuni. Deci fiind in acea nevoie, a inceput a se ruga cu lacrimi, zicand: „ Maica Domnului! Daca chipul tau s-a pictat cu dumnezeiasca minune, dupa cum am auzit, si tu esti adevarata Nascatoare de Dumnezeu, izbaveste-ma de aceasta primejdie si eu atunci voi crede si ma voi boteza cu toata casa mea! ”. Acestea si multe altele zicand evreica cu mare plangere, sluga s-a apropiat sa-i puna satul in gat. Socotind el ca latul este prea sus si nu o va putea ridica a lasat latul putin mai jos, apoi suindu-se pe un scaun a pus latul in gatul sau, sa vada de este potrivit si cu ingaduinta lui Dumnezeu, sluga a calcat pe marginea scaunului, acesta i-a sarit de sub picioare si sluga a ramas spanzurata. Vazand minunea, evreica a ramas incremenita de frica si crezand Maicii Domnului s-a botezat cu toata casa ei.
De la Galati, parintii au luat sfanta icoana, s-au urcat intr-o corabie si au pornit spre Sfantul Munte. Cand au ajuns la limanul schitului romanesc, au trimis veste va vina preotii imbracat in sfinte vesminte, cu cantari si tamaieri spre intampinarea sfintei icoane si asa, cu cinste, au dus-o si au asezat-o in biserica.
In schit era un monah foarte bolnav, cu numele Inochentie, care abia mai respira, fiind de trei saptamani nemancat, nemaiputand nici vorbi. Cand a intrat sfanta icoana, monahul s-a trezit ca dintr-un somn si a cunoscut ca a venit icoana Maicii Domnului; el a cerut sa-l duca sa se inchine sfintei icoane. Inchinandu-se cu evlavie a zis: „ Maica lui Dumnezeu, de-mi este cu folos sa mai traiesc, fa-ma sanatos, caci cred ca poti, iar de nu, fie cum voiesti tu, Stapana mea! ”. Acestea zicand, s-a intors la chilie vesel si plin de duhovniceasca bucurie. Apoi a cerut sa-i aduca o camasa curata sa se schimbe, si sa fie imbracat in toate hainele calugaresti, caci era schimnic si sa fie impartasit cu Dumnezeiestile Taine. Dupa aceea, trecand cam o ora de cand se inchinase la sfanta icoana si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu, avand protectoare pe insasi Maica Domnului spre a-i mijloci fericirea vesnica.
Un alt monah, crezandu-si mintii sale, a plecat din schit fara binecuvantare si s-a dus sa se nevoiasca intr-o pestera. Odata, pe cand se ruga, a vazut ceva ca un luceafar coborand si stand deasupra capului sau, dar el si-a continuat canonul incurajandu-se. Deodata, acel luceafar a traznit atat de tare, incat monahul, plin de spaima, a cazut la pamant ca mort. S-a desteptat dupa trei zile, dar era surd cu desavarsire si slabit cu totul. Tarandu-se cu greu, a venit la schit, marturisind parintilor despre ispita draceasca pe care a avut-o. Vazandu-l parintii si facandu-li-se mila de el, l-au dus in biserica la icoana Maicii Domnului si innaltand multe rugaciuni a fost vindecat, revenindu-i auzul ca mai inainte.
Minunile sunt nenumarate, dar am amintit doar acestea.
Icoana Maicii Domnului este imbracata in argint si impodobita foarte frumos. Uneori, Maica Domnului isi schimba infatisarea , devenind foarte intunecata, sau foarte stralucitoare.
Icoana este asezata in fata catapetesmei, in iconostasul din partea stanga. Iconostasul este inpodobit si poleit cu aur. In fata icoanei se afla un sfesnic imparatesc. Maica Domnului din icoana este impunatoare, asemenea unei imparatese ce sta pe scaunul ei.
Pe locul unde se afla astazi schitul, cu multi ani in urma, cuviosul Marcu (ucenicul Sfantului Grigorie Sinaitul) a vazut pe Maica Domnului Domnului sezand ca o imparateasa pe un tron, fiind inconjurata de Ingeri si Arhangheli si de toti cuviosii Sfantului Munte, care i se inchinau si o slaveau. Avea palate de aur inalte. Toate acestea inchipuiau si aratau biserica care s-a facut la timpul cuvenit si unde Maica Domnului, prin icoana sa, este o imparateasa ce se ingrijeste de toti cei ce se nevoiesc in acest schit romanesc.
Icoana este numita „Prodromita” si se praznuieste pe 12 iulie.
In schitul Prodromul se mai afla si alte icoane facatoare de minuni: Icoana Maicii Domnului „Aparatoarea de foc”, care a scapat de multe ori schitul de incendiu. In fiecare an se face aghiazma si procesiune cu aceasta sfanta icoana. Alta icoana a Maicii Domnului este „Inainte Vestitoarea”, apoi icoana Maicii Domnului „Ctitorita”.

Icoana Sfantului Ioan Botezatorul

Icoana Sfantului Ioan Botezatorul

Mai sunt icoana Sfintei Treimi si icoana Sfantului Ioan Botezatorul, care este foarte veche. Ea se pastreaza in paraclisul cel vechi care a fost rezidit in anul 1660 de duhovnicul Filotei. Icoana a fost imbracata in argint de catre domnitorul Moldovei, Grigorie Al. Ghica, in anul 1853.
Se spune ca in anul 1821, cand a inceput revolutia grecilor impotriva turcilor, acestia au venit cu multa armata si in Sfantul Munte, vrand sa-l jefuiasca. Ajungand si la Chilia Prodromul (pe locul unde mai tarziu s-a infiintat schitul) nu au gasit mai nimic, deoarece monahii ascunsesera lucrurile de valoare. Intrand soldatii turci in paraclis cautau ceva lucruri sau icoane pe care sa le fure. Repezindu-se spre icoana Sfantului Ioan Botezatorul, aceasta s-a incruntat spre ei incat au fost cuprinsi de frica si au scos pistoalele incepand sa traga asupra icoanei. Insa i-a cuprins si mai mult groaza cand au vazut ca gloantele se intorceau si ii loveau tot pe ei. Atunci au fugit, nemaifacand nici un rau.
Dintre sfintele moaste care se afla in biserica schitului amintim pe cele de la: Sfintii Ierarhi Ioan Gura de Aur, Grigorie Teologul si Modest, Patriarhul Ierusalimului, Sfantul Apostol Matei, Sfanta Mare Mucenita Varvara, Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia. Sfantul Mucenic Trifon, Sfintii Doctori fara de arginti Cosma si Damian si Cuviosul Antipa de la Calapodesti.prodromu5
In prezent in acest sfant locas se nevoiesc 25 de calugari romani.

Sursa: de Monah Pimen Vlad: Sfantul Munte Athos Gradina Maicii Domnului, Editia a II-a, revizuita si adaugita. Pg. 154-162.

prodromu3