Sfaturi duhovnicești de la Mănăstirea Hilandar pentru familiile fără copii

Bobite de struguri de la Mănăstirea HilandarSfințenia Tainei Nunții și a nasterii de prunci.

„Taina aceasta mare este”. Cu aceste cuvinte vorbește Sfântul Apostol Pavel despre sfințenia tainei nunții. Este taina dragostei, a unirii și a dăruirii. Slujba prin care Biserica noastră binecuvântează taina căsătoriei subliniază cu putere cele două țeluri de căpătâi ale acesteia: primul fiind dragostea și unirea soților iar al doilea nașterea de prunci. Prin toate rugăciunile tainei căsătoriei, Biserica cere lui Dumnezeu – legiuitorul nunții, Acela care prin venirea Sa în Cana Galileii a binecuvântat căsătoria – să păzească pe cei doi soți „în pace și înțelegere” și să le dăruiască „roadele pântecelui”.

Prin nașterea de prunci, dragostea celor doi soți care constituie temelia căsătoriei, se revarsă către noua existentă, copilul. Bărbatul și femeia simt acum că drumul iubirii lor s-a întregit prin dăruirea propriilor vieți pentru plăsmuirea alteia noi: a pruncului. Nașterea de prunci este darul lui Dumnezeu făcut omului, și cum adesea se întâmplă, vrednicia aceasta o simte omul abia când îi lipsește. Cu adevărat, soții care doresc dar nu pot să nască prunci simt că nu au niciun rost în viață.

Credința și rugăciunea fierbinte a soților

Acele familii cărora le lipsesc binecuvântarea și bucuria nașterii de prunci aleargă prin rugăciune către Domnul, către Născătoarea de Dumnezeu și către sfinți. De multe ori însă aceste rugăciuni rămân fără răspuns deoarece nu pornesc dintr-o credință fierbinte.

În Evanghelie se amintește cazul tămăduirii unui tânăr îndrăcit pe care tatăl său îl adusese spre vindecare mai întâi înaintea apostolilor și apoi – de vreme de aceștia nu reușiseră să-l tămăduiască – chiar înaintea lui Hristos. Din vorbele acestui părinte – vorbe păstrate în Evanghelie – se vede că omul alergase către ajutorul lui Hristos nu dintr-o credință arzătoare, ci din nevoie, din durere și disperare. Iar Domnul îi dădu într-un anume fel să priceapă acest lucru. Atunci părintele pocăindu-se, strigă cu credință: „Cred, Doamne! Ajută necredinței mele!” și această rugă fierbinte făcută cu credință îi aduse copilului tămăduirea. Acestă întâmplare ne arată că este posibil a alerga către Dumnezeu și sfinții săi chiar fără o credință adevărată însă rugăciunea pentru a da roade, trebuie să fie o revărsare desăvârșită a credinței. Și această rugăciune va aduce minunea: ori a nașterii de prunci (în cazul nostru) ori a împlinirii oricăreia din cererile noastre. Hristos Însuși a spus: „Toate câte veți cere cu credință, le veți avea”. Credința noastră însă, de multe ori este căldicică și însoțită poate fără a conștientiza de o șovăială, de îndoială, ori de necredință lăuntrică: Oare Hristos, Maica Domnului și sfinții vor răspunde rugăciunilor noastre? Oare ni se va împlini dorința?

Mărturiile sfinților

Avem multe exemple de familii sfinte care au dobândit prunci după o perioadă de sterpiciune, tocmai datorită insistenței rugăciunii lor însoțite de o credință fierbinte. Desigur, este inutil a adăuga că acești soți au viețuit tot timpul în acord cu legea lui Dumnezeu și fiind plini de virtuți. Iar primul exemplu este patriarhul Avraam și soția lui Sarra. Erau sterpi dar aveau amândoi credință. Credință aprinsă de flăcările iubirii, ale iubirii de străini. Și când Domnul îi spune lui Avraam că va fi părinte, este crezut fără pic de îndoială. Astfel s-a născut Isaac. La fel s-a petrecut și cu Isaac și cu Rebecca, cu Iacov și Rahila. După o perioadă de sterpiciune, prin credința neîndoielnică au născut prunci.

Femeia lui Elcana, Ana – mama proorocului Samuil – era stearpă. Și, ca și când n-ar fi fost deajuns durerea aceasta, mai auzea și batjocura Peninei, cea de-a doua soție a lui Elcana. Ana însă alerga cu osârdie și credință tare către rugăciune, promițând a-I oferi lui Dumnezeu copilul pe care îl cerea. Iar Domnul îi dărui un fiu, pe Samuil. Mama îl aduse la templu și Dumnezeu îi dărui încă șase prunci, băieți și fete, pentru ca bucuria ei să fie deplină. Alt exemplu: Sfinții Ioachim și Ana. Deși vârsta le era înaintată, nu-și pierduseră nădejdea în Dumnezeu și se rugau zi și noapte. Rugile lor au fost fierbinți și au fost auzite și se învredniciră la bătrânețe a fi părinții Maicii Domnului. La fel și sfinții Zaharia și Elisabeta, care la bătrânețe au născut pe înaintemergătorul Domnului. Însă și multe alte maici ale sfinților, după post și rugăciune, s-au învrednicit a slobozi din durerea nenașterii, așa cum au fost mamele sfinților Stelian, Onufrie, Alipie și ale altora.

Harul deosebit al Sfântului Simeon Izvorâtorul de Mir

După toate mărturiile de mai sus ajungem la cazul special al Sfântului Simeon Izvorâtorul de Mir de la Sfânta Mănăstire Hilandari din Sfântul Munte Athos. Sfântul Simeon, fost voievod al Serbiei la începutul veacului al 13-lea, părăsindu-și țara și sceptrul, veni în Sfântul Munte și se sălășlui în Sfânta Mănăstire Hilandari, unde își va sfârși viața ca monah. După dezvelirea moaștelor sale din mormânt a început să curgă mir, lucru pentru care a și fost numit Izvorâtorul de Mir. De asemenea, după ducerea sfintelor moaște în Serbia, a crescut prin minune, fără de sămânță o viță de vie chiar deasupra mormântului sfântului, ca binecuvântare a acestuia pentru mănăstire. Acestă viță de vie rodește până în ziua de astăzi, iar strugurii săi au harul făcător de minuni al tămăduirii nenașterii de prunci la soții care aleargă cu credință către ajutorul Sfântului Simeon. Multe nașteri minunate s-au înregistrat prin folosirea acestor bobițe de struguri de către soții neroditori. La Mănăstirea Hilandaru se păstrează o arhivă specială cu aceste cazuri.

Pentru a se împlini însă dorința soților de a dobândi prunci, aceștia trebuie să urmeze cele de mai jos:

  • Pentru început să se spovedească la un duhovnic și să urmeze sfaturile acestuia.
  • Să săvârșească acasă o sfeștanie și preotul să afunde în agheasmă crenguța de viță dăruită de mănăstire.
  • Vreme de patru zeci de zile să bea în fiecare dimineață pe nemâncate din această agheasmă.
  • Pe durata celor patru zeci de zile să postească, să facă dimineața 25 de metanii până la pământ, zicând la fiecare „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi păcătoșii” iar seara alte 25 de metanii zicând „Cuvioase Părinte Simeon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi”.
    Dacă au îndemn și putere, pot face și alte 50 de metanii zicând „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi”.
  • În acestă perioadă de 40 de zile nu trebuie să se însoțească unul cu altul.
  • După scurgerea celor 40 de zile, să se spovedească iarăși la duhovnic, și cu dezlegarea acestuia să se împărtășească cu sfintele Taine, cu Trupul și Sângele Domnului. Apoi să ia doua bobițe din strugurii mănăstirii, soția luând una și soțul una.
  • După toată această pregătire, să se însoțească unul cu celălalt, cu credința că sfântul va face minunea. Cu adevărat, după credința lor, Dumnezeu le va dărui rodul pântecelui.
  • Pe toată durata sarcinii soții să înceteze orice îndatorire conjugală, și astfel se vor învrednici să dobândească copii.
  • După reușita nașterii, părinții se vor folosi a urma cu atenție canoanele bisericii, sfaturile duhovnicului și a fi cu luare aminte să nu se însoțească niciodată duminca, în sărbătorile împărătești ori în alte sărbători mai mari, ori miercurea și vinerea (care sunt zile de post) cât și pe durata posturilor anuale. Dacă soții astfel se vor purta întotdeaua, având grijă ca toată viața lor să le fie creștinească, tainică, plină de milostenie și bunătate, vor dobândi pe lângă harul nașterii de prunci și împărăția cerurilor, cu harul și milostivirea Domnului Nostru Iisus Hristos, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu și a Sfântului făcător de minuni Simeon, izvorâtorul de mir. Amin!

Cu dragoste în Hristos,
Sfânta Mănăstire Hilandaru din Sfântul Munte Athos

Rugăminte: Sfânta Mănăstire Hilandaru roagă fierbinte pe soții care iau bobițele Sfântului Simeon ca după dobândirea pruncilor prin rugăciunile acestora, să înștiințeze în scris mănăstirea, oferind amănunte exacte – date și nume – spre a fi înregistrate în arhiva specială a mănăstirii drept mărturie tuturor celor care tăgăduiesc minunile sfinților.

Pentru a obține aceste bobițe de struguri, împreună cu instrucțiunile prezentate mai sus, trebuie să trimiteți o scrisoare către părinții din Mănăstirea Hilandar, în care să vă prezentați povestea, iar dacă acestia mai au bobițe și pot, o să vă trimită plicul. Adresa Mănăstirii Hilandar este urmatoarea:
I M HILANDAR
63086 Karyes
Agion Oros
Greece

Mai multe despre Mănăstirea Hilandar gasiti aici