La chilia Marelui Mucenic Gheorghe, ca de altfel in tot Sfantul Munte, multime de pelerini vin in tot timpul anului, ca sa gaseasca linistea sufleteasca si sfat duhovnicesc. In vremurile grele pentru Biserica in care traim, cand problemele legate de o adevarata vietuire crestina s-au inmultit, aceste cuvinte ale parintilor, care iau nastere din izvorul viu al traditiei ortodoxe, constituie o adevarata hrana pentru suflet. De aceea, pentru a spori folosul acestei mici marturii despre Chilia Colciu din Sfantul Munte, ne-am gandit ca este potrivit sa va impartasim in continuare cateva din cuvintele pe care Parintele Dionisie, staretul acestei chilii, le-a rostit ca raspuns la framantarile si problemele pe care inchinatorii acestei chilii marturiseau ca le au.
• Blandetea este cel mai bun medicament duhovnicesc pentru o viata buna si sanatoasa, atat sufleteasca cat si trupeasca.
• Daca faci rabdare si treci cu vederea greselile, altuia dai dovada de blandete si de smerenie, iar acolo unde este un gest si un gand de smerenie, nu se poate ca harul Duhului Sfant sa nu se mai pogoare peste celalalt si sa-i linisteasca nervii.
• Nu este nevoie sa iscodim si sa ispitim lucrurile peste fire ca atunci diavolul ne aduce la necredinta. „Stintu-s-au iscodind iscodiri” (Psalm 63:7). Adica din multa iscodire a mintii si inaltare si pareri, piere credinta, se retrage din suflet.
• Biserica ne sfatuieste sa credem cu simplitate. Sa respectam toate poruncile Bisericii cu simplitate. Sfintii Parinti nu ne dau voie sa ispitim peste masura, pentru ca avem minte patimasa.
• Dumnezeu i-a dat omului un mare dar: este liber sa aleaga. Daca vrea, intra in rai. Daca nu vrea, nu. Dumnezeu nu-l baga cu forta.
• Sa cereti sfatul duhovnicului in orice problema cu credinta si cu smerenie, iar harul Sfantului Duh il va lumina sa va raspunda la orice problema, cat de grea, oricat de simplu ar fi el ca om si nedesavarsit.
• Astia vor sa faca lumea ca pe niste dobitoace, sa nu se stie ca este viata vesnica, viata fara de sfarsit, vesnicie. Chiar daca zic ca este Dumnezeu, ei spun ca „totul este aici, in viata asta sa ne fie bine”.
• Vezi cate inlesniri? Mare intelepciune a dat Dumnezeu, dar pentru ce sunt aceste inlesniri? Pentru trup, iar nu pentru suflet.
• Vezi, acolo in mintea noastra, unde trebuie sa fie harul Sfantului Duh, este satana, pentru ca avem egoismul si inaltarea mintii.
• Sfintele Scripturi si Sfintii Parinti ne invata Adevarul, acolo e Adevarul. Dar daca ai patima, te biruie patima egoismului si nu mai poti cunoaste Adevarul nici din Sfintele Scripturi. Daca ai egoismul in sufletul tau, vrasmasul sta deoparte si rade, iar tu faci lucrul lui.
• Noi, calugarii, sa cautam sa ne facem datoriile noastre duhovnicesti, ca ispititorul negresit si le va face pe ale lui. Sa nu purtam noi grija de el, ca el isi face treaba lui; dar sa ne-o facem si noi pe a noastra.
• Sa ne osarduim la rugaciune, sa nu slabim cand suntem reci, imprastiati. Ispititorul este duh si fara sa observam ne schimba ideea si ne departeaza de harul Sfantului Duh. Sa nu ne deznadajduim, oameni suntem si avem neputinte, iar ispititorul este viclean. Trebuie sa luptam, sa incercam mereu, si Domnul ajuta. Dar trebuie osteneala.
• Sa ascultam sfaturile duhovnicului, sa ne smerim ca suntem pacatosi. „Smeritu-m-am si m-am mantuit” (Psalm 114:6). Vesnic sa ne smerim inaintea Domnului si a oamenilor, iar atunci harul Sfantului Duh vine si ne lumineaza mintea.
• Trebuie silinta. Rugaciunea e buna, dar intai sa-ti cureti patimile. Daca ai patimi, nu te poti ruga.
• Intai, smerita cugetare. Caci cea mai puternica arma sataniceasca este egoismul. Daca s-a instalat patima asta in sufletul nostru, satana se da deoparte si te lasa pe tine cu patima egoismului, iar el rade.
• Povatuitorii nu mai sunt asa de buni, dar orice duhovnic tot te va indruma spre bine. Trebuie sa ne smerim, ca smerindu-ne noi, harul Domnului il va lumina pe duhovnic sa te povatuiasca.
• Lucru este simplu: daca nu ai taierea voii, nu ai dragoste. Toti ne luptam sa ne facem nevoile noastre si asa, incet incet, se intareste si ne stpaneste egoismul.
• Piatra usor se duce la vale. Asa si calugarul, daca un pic a iesit de sub acoperamantul ascultarii, gata, incepe sa mearga prost si sa asculte de soaptele vrasmasului. Si vezi ca nu cunoaste ca mintea lui primeste ganduri insuflate cu diplomatie de vrasmasul, ci zice ca adevarul este acela pe care il crede el.
• Vezi daca exista egoism, este cel mai periculos. Zici ca este evlavios, ca este bun crestin? Dar cum sa fie bun crestin daca este egoist? El nu se inchina lui Dumnezeu, ci idolului „eu”, egoismului. Zici ca-i bisericos? Tu nu vezi ca ne inseala vrasmasul in tot felul cu egoismul? Daca ai egoismul sub orice forma, ai cazut.
• Acum toti sunt cu studii si automat au inaltarea mintii, nici nu-si dau seama de asta. Invatatura e buna, dar inaltarea nu.
• Se vor schimba multe in scurt timp cu ecumenismul, se vor schimba multe in biserica. Dar ce va fi mai rau, se vor face partide in Ortodoxie. Unii cu ecumenismul, cu Papa, cu schimbari, altii impotriva. Vor fi schimbari mari in Ortodoxie si dusmanii ei vor spori. Atunci cand Ortodoxia nu va mai fi la inaltime, atunci va veni antihristul. Pana atunci nu va putea imparati el. Noi sa ne tinem de Adevar, care este ortodoxia, si de sfaturile Bisericii cu cele sapte sfinte soboare ecumenice.
• Pentru pacatele noastre, ale omenirii, pentru faradelegile care se petrec, s-a luat harul Sfantului Duh si de la alimente: fructe, legume. Sunt toate frumoase dar nu au nici un gust. Le bagi in gura, dar nu vor sa se pogoare in stomac, ca nu au gust. Si gustul alimentelor este un har de la Dumnezeu, dar acum toate sunt serbede.
• Acestea trei sunt baza: taierea vocii, ascultarea si smerita cugetare. Vezi, toate-s una si legate intre ele. Dar se poate sa faci ascultare fara taierea vocii sau smerita cugetare? Din aceasta cauza sunt toate trei, pentru ca fiecare subliniaza ceva.
• Vrasmasul acesta este viclean, pe toti ne pacaleste macar cat de cat sa-i faci voia. Chiar daca esti la pustie, chiar daca ai pocainta, tot te pacaleste. Trebuie pocainta cu smerita cugetare. Multi nu inteleg aceasta. Smerita cugetare este temelia tuturor faptelor bune, si astazi mai pe toti ne prinde vrasmasul cu egoismul. Si de acolo nu mai avem scapare, ca tot ce facem noi, ni se pare sfant.
• Toti am venit pentru mantuire in Sfantul Munte, dar ispititorul e viclean si ne inseala cu fel de fel de mestesuguri. Totul este sa ne dam seama care este scopul vietii noastre calugaresti aici. Primejdia este ca fiecare se intareste in voia sa si spune: „Numai cum stiu eu este mantuirea, nu altfel!”. Si unul ca acesta, chiar de ar auzi toate sfatuirile Bisericii de la cineva, adica sa-l sfatuiasca cineva Adevarul, tot nu va primi. Va zice: „Numai eu stiu ce e bun!” Egoismul!
• Sa nu judecati ca cineva o sa sporeasca duhovniceste umbland cu viclesug. O sa sporeasca pe moment din lucrarea satanai, dar mai pe urma… . Sfintii, apostolii, proorocii, cuviosii ne-au aratat prea bine calea pe care sa mergem, stim foarte bine, doar citim toata ziua, dar daca nu bagam de seama cadem.
• Daca nu avem dragoste de Dumnezeu, de cele sfinte, atunci o sa avem dragoste de cele pamantesti, de placeri, si sigur vom fi in cele de jos. Trebuie sa ne silim sa avem dragoste. Vezi ce spune Apostolul despre dragoste? Dar trebuie osteneala. Ca sa ai dragoste trebuie sa iubesti osteneala.
Pentru a vedea continuarea acestor cuvinte de folos intrati aici
sursa: Paraclisul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, Chilia Sfantului Mare Mucenic Gheorghie Sfantul Munte Athos editata in 2004
Un comentariu la „Cuvinte de folos ale Parintelui Dionisie Ignat (partea 1)”