Cuvinte de folos rostite de Parintele Dionisie Ignat din Sfantul Munte Athos la intrebarile adresate de catre pelerinii veniti la Chilia Sfantului Mare Mucenic Gheorghe.
• Sa multumim Maicii Domnului ca ne-a invrednicit sa ne calugarim, si inca unde? In Gradina ei. Adevarat, omul sfant si in mijlocul lumii si al rautatilor tot sfant ramane. Sa fie toti rai, el ramane sfant. Dar pentru ca noi suntem neputinciosi, ne-a blagoslovit Maica Domnului sa fim aici si sa avem unele usurinte.
• Daca faci ascultare cu taierea voii, se pogoara peste tine harul smeritei cugetari, pentru ca aceasta este un har dumnezeiesc. Si daca-l ai pe acesta, ce-ti mai trebuie? Esti temut si de duhurile necurate.
• M-am rugat la Dumnezeu ca sa-mi ierte carteala pentru faptul ca nu vad. Si slava Domnului, acum stiu ca sa este bine pentru mine. Asa vrea Domnul si El stie ce e mai bine pentru noi. El ne iubeste mai mult decat ne iubim noi pe noi insine.
• Dumnezeu, pentru ca ne iubeste, ne da numai ce ne este de folos din cele pe care le cerem noi. El are grija si de viata asta de aici, dar mai ales de viata noastra de dincolo, cea vesnica. Si daca stie ca nu ne este de folos ceva, nu ne da.
• Un sfant parinte a spus ca atunci cand se va inmulti mintea, atunci va veni si veacul greutatilor, al optulea. Si vedem ca asta se intampla astazi. Atatea inlesniri a nascocit mintea omului, incat te minunezi. Mare lucru cu inlesnirile astea, dar duhovniceste este mai rau.
• Vedeti ce lucru minunat? Dumnezeu ne-a dat duhovnici ca sa ne putem marturisi pacatele si primi iertare. Dar nu ne-a dat sa ne fie duhovnici ingeri, ci tot oameni ca noi, cu neputinte.
• Arma cea mai infricosata a satanei, este inaltimea mintii. Cu aceasta vine si o seamana cu samanta in sufletele noastre.
• Ce mare dar a dat Dumnezeu oamenilor, libertatea de a alege intre bine si rau! Stii ca aceasta este calea ce stramta si necajicioasa care duce spre rai, iar cealalta, cea larga care duce la pierzare. Vrei, te mantuiesti. Nu vrei, nu te mantuiesti.
• Cum spunem rugaciunea? Cum sa ne rugam? Sunt sumedenie de rugaciuni date Sfintilor Parinti de harul lui Dumnezeu, fiecare cu felul sau. Dar cea mai scurta si mai puternica rugaciune este: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!” Cum trebuie sa o zicem? Din toata inima, sa credem ceea ce zicem. Atunci cand spunem „pacatosul”, sa credem ca noi suntem cei mai pacatosi dintre toti oamenii. Si sa o spunem cu umilinta ca sa se pogoare harul Duhului Sfant peste noi, sa spunem cu umilinta rugaciunea, ca si cum Dumnezeu ar fi aici, cu noi. Trebuie sa ne rugam din inima, din suflet si din adevar.
• Ce sa zicem, nu ne bagam prea mult sa studiem in amanunt cele ce au fost pentru ca ajungem necredinciosi. Noi sa mergem pe simplitate. Sfintii Parinti au avut simplitate duhovniceasca si i-a luminat harul Sfantului Duh.
• Ce se zice astazi? „Arhierei erau si ei, arhierei suntem si noi. Ei au facut sinoadele ecumenice sub indrumarea Duhului Sfant, astazi putem si noi schimba, ca tot arhierei suntem!” Dar nu este asa. Ei aveau sfintenie si simplitate duhovniceasca. Avem noi asa ceva astazi? Mai greu!
• Dupa cum vedem, toate despartirile din Biserica nu s-au facut din motive dogmatice, ci datorita patimii si egoismului, mai mult pentru intaietate. Abia apoi au aparut diferentele dogmatice.
• Vedem ca desi cu toate tulburarile pricinuitoare de vrasmasie in Ortodoxie, pana la al VII-lea sinod ecumenic a toata lumea au putut fi puse la punct, dar apoi mai greu. Dusmanii ortodoxiei intotdeauna au cautat motive de dezbinare, iar ei lucreaza delicat si, daca nu esti atent, dai gres.
• Un ucenic a intrebat pe Batranul sau cand va veni sfarsitul. Si Batranul a raspuns: „Cand se va inmulti mintea”. Si asta o vedem astazi.
• Noi nu mergem in biserica sa citim, ci ca sa ne hranim. Orice cuvant care se citeste, trebuie sa-l „mistuim”, altfel degeaba citim daca nu intelegem nimic, nu ramanem cu nimic.
• Sa avem dragoste de aproapele, sa nu avem dragoste vicleana, adica sa facem alegere ca acela e viclean, ca celalalt este asa… . Eu trebuie sa-i iubesc pe toti ca pe mine insumi, caci asa imi porunceste Biserica. Acesta este Adevarul si Ortodoxia. Adica sa-i iubim pe toti: si pe turc si pe arab sau pe cei de alte religii sau neamuri. Dar Dumnezeu nu porunceste sa-mi schimb credinta dupa a lor, sau obiceiurile dupa patimile lor. Nu ne intereseaza ce va face Domnul cu ei. Toate sunt creatia Lui si ne va judeca pe toti cu judecati neajunse de mintea omeneasca.
• Noi cunoastem Adevarul: credinta ortodoxa. Sa o tinem, sa o respectam; ceilalti cu ale lor. faptul ca eu il iubesc pe aproapele meu, nu inseamna ca imi insusesc sau aprob credinta sau patimile lui. La fel si cu dezbinarile din Ortodoxie.
• Sa ne sfatuim cu blandete – sfatuire duhovniceasca, sa ne taiem nervii, si atunci se pogoara harul Sfantului Duh peste noi.
• Sa facem tot lucrul, toata fapta buna, ca pe o datorie. Ca orice bine am face, suntem datori, nu avem cu ce ne lauda – si astfel ne acoperim cu smerita cugetare. Se coboara pacea lui Dumnezeu peste noi. Orice am face, nu am facut nimic de la noi, ci eram datori sa o facem.
• Sa ne sfatuim cu blandete, cu sinceritate, fara egoism, sa nu ne clevetim pe la spate. Sa ne sfatuim unul pe altul cu blandete, sa ne indreptam.
• Nu trebuie sa ne dam batuti cu nici un pret. Sa stai asa, cu cainta, ca un soldat la datorie, gata de lupta.
Pentru partea intai din aceste cuvinte de folos rostite de Parintele Dionisie Ignat de la Chilia Marelui Mucenic Gheorghe intrati aici
sursa: Paraclisul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, Chilia Sfantului Mare Mucenic Gheorghie Sfantul Munte Athos editata in 2004
Un comentariu la „Cuvinte de folos ale Parintelui Dionisie Ignat (partea 2)”