Odata, locuind avva Milisie cu doi ucenici in hotarele Persiei, au iesit doi fii ai imparatului, frati trupesti, ca sa vaneze dupa obicei. Si au pus mreji in multa departare de loc ca la patruzeci de mile, ca orice se va afla inauntrul mrejelor, sa vaneze si sa ucida cu sulita. Deci s-a aflat batranul cu cei doi ucenici ai sai si vazandu-l ei paros si ca pe un salbatic, s-au speriat si i-au zis lui : om esti sau huh? Spune-ne noua ! Si le-a zis lor: om sunt pacatos si am iesit sa-mi plang pacatele mele si sa ma inchin lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.
Iar ei i-au zis: nu este alt Dumnezeu afara de soare, de foc si de apa – carora se inchinau ei; ci apropiete si jertfeste lor ! Iar el le-a zis: acestea sunt zidiri si va inselati. Ci va rog pe voi sa va intoarceti si sa cunoasteti pe adevaratul Dumnezeu, care a zidit acestea toate. Iar ei au zis: de Cel osandit si rastignit zici ca este Dumnezeul adevarat ? Si a zis batranul:
De Cel ce a rastignit pacatul si a omorat moartea, pe Acesta il cred Dumnezeu adevarat. Iar ei muncindu-l impreuna si cu fratii, il sileau sa jertfeasca. Si mult muncindu-i au taiat capetele celor doi frati, iar pe batranul multe zile caznindu-l, pe urma dupa mestesugul lor l-au pus in mijloc si au aruncat sageti unul dinainte si altul dinapoia lui. Insa el le-a zis: fiindca v-ati unit si ati varsat sange nevinovat, intr-o clipa, maine in ceasul acesta va ramane mama voastra fara de voi, fii sai, si se va lipsi de dragostea voastra si cu sagetile voastre unul altuia sangele veti varsa. Iar ei nabagand de seama cuvantul lui, au venit a doua zi sa vaneze si a sarit intre dansii o cerboaica. Si sezand ei pe caii lor, alergand sa o prinda aruncand sageti asupra ei, au strapuns unul altuia inimile lor, dupa cuvantul batranului ce le zisese, cand ii blestema-se. Si asa au murit.
Sursa: Izvoare Duhovnicesti, Patericul, Tiparit de Episcopia Ortodoxa Romana a Alba Iuliei, pag.149
