Se află între Mănăstirea Iviru și Pantocrator. Despre numele mănăstirii se păstrează mai multe izvoare, dar cel mai credibil ar fi că și-a luat numele de la primii ei ctitori, monahii Stavru și Nichita, care s-au nevoit pe locul unde se află astăzi mănăstirea. Este cea mai mică din cele 20 de mănăstiri ale Sfântului Munte si singura care dispune de un apeduct, vechi de peste 500 de ani, unde apa limpede este tulburată de o multime de păstrăvi. Acesta este apeductul construit de Serban Cantacuzino. Prima biserică se spune că a fost construită în secolul al XI-lea, fiind arsă de trei ori.
În biserica mănăstirii se află icoana Sfântului Ierarh Nicolae, care a fost găsită în mare.
Odată, părinții mănăstirii au ieșit la pescuit și, aruncând mreaja în mare, când au tras-o la mal au văzut că în loc de pește, în mreajă se află icoana Sfântului Ierarh Nicolae, având pe frunte o scoică. Când au dezlipit scoica de pe locul unde fusese lipită, a început să curgă sânge, după cum se poate vedea până astăzi, iar pe mal, pe locul unde au ieșit din mare, a izvorât un izvor cu apă dulce.
Voievozii români care au ajutat această mănăstirea sunt: Vlad Vintilă, Radu Paisie, Ieremia Movilă, Matei Basarab, Ștefan Cantacuzino și alții.
Amintim și câteva din sfintele moaște ce se află aici: mâna Sfintei Ana, mâna Sfântului Elefterie, părticele de la Sfinții Trei Ierarhi și de la alți sfinți.
Numărul monahilor din mănăstire, precum și de la chiliile din jur este de aproximativ 60.
sursa: www.munteleathos.com
