Ortodoxia este o comoară şi fiecare dintre noi trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a o face cunoscută. În decursul anilor, România ortodoxă a dăruit comori aşezămintelor de pe Sfântul Munte Athos. Prin daniile şi dăruirea lor, românii au regăsit calea duhovnicească pentru încercare de a-l întâlni pe Dumnezeu, vieţuind în lumina sacră a credinţei. Cinstirea trecutului este şi o cinstire plină de speranţă a viitorului, iar România trebuie să rămână o ţară, ci nu o regiune, şi românii un popor, nu o populaţie. Să nu uităm istoria faptelor creştine ale neamului nostru, fapte pentru care stau mărturie sute de odoare aflate pe Muntele Athos.
La Careia, capitala administrativă a Republicii teocratice Sfântul Munte Athos, românii au avut o contribuţie importantă. Au contribuit la întreţinerea şi repararea bisericii Protaton, în 1761 a fost construit un turn cu clopot, iar în 1526 a fost pictat Paraclisul Prodromu. Chilia „Naşterea Maicii Domnului, care aparţine mănăstirii Caracalu, a fost construită în 1817, iar în 1819, trei fraţi din Galaţi, Veniamiu, Zaharia şi Macarie au pictat-o. De asemenea, la Careia există 110 danii, hrisoave, acte mănăstireşti, manuscrise, cărţi bisericeşti tipărite în Ţara Românească, potire şi icoane.
Mănăstirea Dionisiu: Între anii 1521-1521 a fost construită biserica mănăstirii, iar între 1547-1548 a fost refăcută pictura. În 1553, 1560 şi 1647 au fost făcute renovări. Turnul de apărare al bisericii, apeductul şi biblioteca sunt tot mărturii ale contribuţiei româneşti. Extinderea, renovarea, bolniţa şi paraclisele au fost realizate cu ajutorul românilor. În anul 1875, a fost răscumpărată chilia „Intrarea Maicii Domnului în biserică”. În această mănăstire se găsesc peste 100 de documente româneşti din secolele XVIII-XIX, hrisoave, danii şi închinări, acte, scrisori, firmane, manuscrise, evanghelii, icoane vechi, broderii cu fir de aur şi argint, cărţi rare, tipărite la Iaşi, Buzău, Snagov, Bucureşti, Chişinău, Neamţ, Viena şi Veneţia. Tot aici se află şi Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie.
Mănăstirea Dochiaru: Biserica şi chiliile mănăstirii au fost refăcute în 1536 apoi reclădite, împodobite şi pictate între 1564-1568. La această biserică se află piatra de mormânt şi portretul în frescă a lui Teofan, fost Mitropolit al Moldovei, apoi călugăr la Dochiaru. Peste 80 de documente, manuscrise, cărţi şi hrisoave din secolele XV-XVII, tipărite la Iaşi, Bucureşti sau Târgovişte, se află în custodia mănăstirii. Într-un tablou al mănăstirii sunt zugrăviţi Alexandru Lăpuşneanu, doamna Ruxandra şi fiii lor, Constantin, Bogdan şi Petru. Pictura Judecata de apoi, aflată în pronaos, este realizată de Macarie din Galaţi. Şi aici, clădirile mănăstirii au fost reparate şi pictate cu ajutorul contribuţiilor româneşti.
Mănăstirea Grigoriu: Încă din anul 1497 şi până în 1792, românii au contribuit la construcţia bisericii mănăstirii, a turnului, a paraclisului şi la reparaţiile generale ale acestei mănăstiri, iar sfârşitul la secolului al XIX-lea a fost cumpărată chilia Sfântul Andrei. 26 de hrisoave, zapise, acte de închinare de la mănăsirea Vizantea-Putna, 12 manuscrise, 30 de cărţi rare, dedicate unor domnitori români ca Nicolae şi Constantin Mavrocordat, Constantin Brâncoveanu, Grigore Ghica, Nicolae Caragea, Mihai Şuţu, Alexandru Moruzzi şi Alexandru Coconul, precum şi cinci icoane din secolele XV-XVIII se află în mănăstirea Grigoriu.
Mănăstirea Pantelemonu: Aici au fost construite prin bunăvoinţa românilor trei paraclise (Sf. Sava, Sf. Haralambie şi Sf. Ioan Prodromul), dependinţe, clădiri noi, iar între 1812-1819, zidul de incintă a fost reconstruit integral. Mănăstirea adăposteşte 57 de hrisoave, scrisori, 34 de manuscrise şi o carte rară, tipărită la Mănăstirea Neamţ, în 1836. Stema Ţării Româneşti este sculptată pe uşile de lemn ale bisericii, iar cea a Moldovei este sculptată în piatră pe turnul de lângă trapeză. Tot aici se află şi un chivot de argint, relicvariu de argint şi aur pentru capul Sfântului Pantelimon.
Mănăstirea Sfântul Pavel: Între anii 1500-1695, au fost executate lucrări de reparaţie la clădirea mănăstirii, s-au construit două fântâni, turn de apărare şi au fost pictate Paraclisul „Maicii Domnului-Akathistos” şi Paraclisul „Sf. Constantin şi Elena”. În acesta se află şi un tablou ce îi reprezintă pe Constantin Brâncoveanu şi doamna Maria. Clădirea adăposteşte cărţi rare şi icoane din secolele XV-XVII.
Mănăstirea Hilandru: Românii au contribuit la reparaţia clădirii, a cupolei centrale, la pictarea acesteia. 95 de manuscrise, 37 de hrisoave şi documente, 36 de cărţi rare tipărite la Târgovişte, Braşov, Sebeş, Govora, Bucureşti şi Iaşi se află la această mănăstire. Prin porunca lui Matei Basarab, aici se află icoana „Maica Domnului Akathistos”, ferecată în argint, cu perle şi pietre preţioase.
Mănăstirea Iviru: La această mănăstire, pe lângă reparaţiile şi construcţia dependinţelor, a fântânii, renovarea chiliilor şi picturile murale din biserica Sfânta Fecioară Portaitissa sau renovarea paraclisului Sfântul Nicolae, mai multe chilii au fost cumpărate. Chilia părintelui Zosima, „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”, „Cuviosul Eftimie cel Mare” şi chilia „Sfântul Mucenic Gheorghe” aparţin românilor. Mănăstirea adăposteşte hrisoave din sec. X-XIX, cronici, evanghelii, liturghii, cărţi rare, broderii, un tablou cu Mihnea Turcitul şi fiul său Radu şi un portret frescă a Mitropolitului Teofan al Moldovei.
Mănăstirea Caracalu: Pe lângă reparaţiile la mănăstire, aici pictura murală a bisericii a fost refăcută în 1767. Firmane, acte, manuscrise despre taina mântuirii, cărţi rare din 1677-1745 şi crucifixe se află la această mănăstire.
Mănăstirea Constamonit: Construcţii şi reparaţii la chilii, la biserica mănăstirii şi turnul din 1820 au fost făcute cu sprijin românesc. Şi aici se află 18 cărţi rare din 1683-1797 şi hrisoave din sec XV-XVIII.
Mănăstirea Cutlumus: Între anii 1360-1364, s-a construit turnul mănăstirii, în 1372, zidul de incintă şi în 1502, chiliile. În 1901 au fost făcute reparaţii generale. Contribuţia românească se regăseşte în zidirea şi refacerea picturii bisericii Sfântul Nicolae, în Academia teologică a Sfântului Munte Athos, în cumpărarea, în anul 1895, a chiliei părintelui Ioachim Bărcănescu. 120 de documente, hrisoave, 12 manuscrise şi 27 de cărţi rare, icoane, broderii cu fir de aur se află în custodia mănăstirii.
Mănăstirea Marea Lavră: În 1517 a fost renovată biserica Sfântul Athanasie Athonitul, iar între 1653 şi 1854 au fost pictate paraclisele „Sfântul Mihail şi Gavril” şi „40 de mucenici”. De asemenea, în secolul XIX, sunt cumpărate mai multe chilii. În mănăstire se mai află 46 de manuscrise, 78 de cărţi, numeroase hrisoave, scrisori, icoane şi portretele lui Constantin Brâncoveanu şi doamna Elena.
Mănăstirea Pantocrator: Aici a fost construit zidul incintei şi biserica, au fost refăcute chiliile, schitul „Proorocul Ilie” şi colibele părintelui Gherasim şi Ilie. Daniile făcute de români pentru mănăstire cuprind manuscrise din secolul XIII, dicţionare, hrisoave, 24 de cărţi rare şi potire de argint.
Mănăstirea Filoteu: Aşezământul a fost întreţinut din danii şi ajutoare româneşti, între secolele XV-XIX. Tot aici se află trei hrisoave din 1482, 1734, 1768 şi munuscrise din 1631-1781.
Mănăstirea Simon Petea: Timp de patru secole, aşezământul este întreţinut de danii româneşti şi sunt construite două chilii şi un turn. Există 700 de documente, hrisoave, acte, scrise în limba română şi potire de argint lucrate la Braşov în 1600.
Mănăstirea Stavronichita: În 1904 este cumpărată chilia „Sfinţii Trei Ierarhi” şi încă din 1540 se fac reparaţii la ziduri, chilii şi trapeză. Donaţiile către această biserică cuprind manuscrise, cărţi rare şi obiecte de artă.
Mănăstirea Vatopedu: Donaţiile româneşti către această mănăstire sunt poate cele mai consistente. Aici sunt peste 11 lăcaşuri cumpărate şi vieţuite de monahi români. S-au făcut reparaţii la biserica „Buna Vestire”, a fost construită cancelaria în 1786 şi au fost pictate paraclisele. 50 de manuscrise, 68 de cărţi rare, iconostase, praznice împărăteşti sculptate în lemn, gravuri, broderii cu fir de aur şi argint, toate poartă amprenta românească.
Mănăstirea Xenofont: Acest aşezământ a fost întreţinut cu ajutoare româneşti, între secolele XVI-XIX. Ca şi la celelalte aşezăminte şi aici au fost făcute reparaţii, iar pictura murală din biserica „Sfântul Gheorghe” este tot românească.
Mănăstirea Xeropotamu: Peste 2500 de documente, manuscrise şi cărţi rare tipărite în ţară, potire şi broderii aparţin acestui lăcaş de cult. Sunt făcute reparaţii la clădiri, la biserica „Sfinţii 40 de mucenici” se face pictura paraclisului „Sfintei Cruci”, iar chilia „Adormirea Maicii Domnului”, a părintelui Gherasim, este cumpărată în secolul XIX.
Mănăstirea Zografu: Aşezământul a fost extins şi întreţinut timp de cinci secole prin contribuţiile româneşti. Aici se află tablouri ale lui Ştefan cel Mare, Alexandru Lăpuşneanu şi Antioh Cantemir, alături de documente, hrisoave, cărţi de judecată, manuscrise, psaltiri şi evanghelii.
Pe lângă contribuţiile către mănăstiri, românii au susţinut, de-a lungul timpului, schiturile în care vieţuiesc monahii. Schitul Prodromu, schitul Sfântul Andrei, Sfânta Ana, Sfântul Nil sau schitul Lacu sunt tot mărturii ale daniilor româneşti. În schitul Sfântul Nil se află o carte rară, ce enumeră daniile româneşti faţă de mănăstirile din Athos, iar schitul Prodromu este un aşezământ românesc pe teritoriul mănăstirii Marea Lavră. Pe Sfântul Munte Athos, Grădina Maicii Domnului, românii au susţinut şi apărat credinţa de-a lungul secolelor, iar aceste danii stau mărturie permanentă.
Constantin Roman Tămăduianu
sursa: www.expresuldesinaia.ro