La 6 ianuarie credinciosii ortodocsi praznuiesc Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, sarbatoare numita si Epifania sau Dumnezeiasca Aratare. Praznicul reprezinta reactualizarea momentului in care Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, la 30 de ani, vine la Iordan, se boteaza cu botezul pocaintei – a lui Ioan -, El Cel fara de pacat, asumand pacatele intregii omeniri, pe care le va rascumpara prin scump sangele Sau, pe Golgota. Botezul Domnului Iisus Hristos a fost lucrarea Sfintei Treimi: Tatal a marturisit despre El. „Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit (Mt. 3, 17; Mc. 1, 11; Lc. 3,22); Duhul Sfant S-a pogorat in chip de porumb peste El si Fiul a primit botezul lui Ioan.
Hristos fiind lipsit de pacat, nu avea de ce sa fie botezat. Mantuitorul primeste botezul nu doar pentru a ne arata smerenia Sa, ci si pentru a ne vesti ca El va lua asupra Lui pacatele lumii. El accepta botezul pentru mantuirea noastra. Luand fire omeneasca intra in apa Iordanului pentru a sfinti natura si pentru a ne descoperi ca fiecare dintre noi trebuie sa se boteze in numele Sfintei Treimi. Prin Botezul Sau, Mantuitorului pregateste botezul crestin. Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca ceea ce s-a intamplat cu pastele iudaic, se intampla si cu botezul. La Cina cea de Taina intalnim si pastele iudaic si pastele nostru; Hristos a pus capat celui dintai si i-a dat inceput celui de-al doilea. Si acum la raul Iordan a implinit botezul iudaic, dar in acelasi timp a deschis usile botezului Bisericii. „Inainte de a se pune inceput nou vietii, trebuie sa se puna capat celei vechi”, spune Sfantul Vasile cel Mare. Daca Botezul lui Ioan reprezinta inceputul botezului, botezul lui Iisus reprezinta desavarsirea botezului.
Sfantul Ioan Botezatorul, nascut pe cale naturala, purta in el pacatul stramosesc. Din acest motiv, atunci cand Hristos vine sa fie botezat, el marturiseste: „Eu am trebuinta sa fiu botezat de Tine, si Tu vii la mine?” (Matei 3, 14). Iar Mantuitorul ii raspunde: „Lasa acum, ca asa se cuvine noua sa implinim toata dreptatea” (Matei 3, 15). De aici reiese ca Hristos implineste dreptatea, adica voia Tatalui care doreste ca prin Fiul Sau noi sa devenim fiii Sai. Sfantul Ioan Gura de Aur precizeaza ca Mantuitorul nu i-a spus: „Ca asa este drept” ca sic and botezul era o necessitate pentru El, ci „ca asa se cuvine”. Ceea ce a facut mai tarziu cu Petru, aceea a facut si cu Ioan atunci. Petru L-a oprit sa-i spele picioarele; dar cand a auzit pe Domnul spunandu-i: „Ceea ce fac, tu nu stii acum; vei sti mai tarziu”, si: „N-ai parte cu Mine”, Petru nu s-a mai impotrivit si L-a lasat sa-i spele picioarele. Tot asa si Ioan Botezatorul, cand L-a auzit pe Domnul spunandu-i: „Lasa acum, ca asa se cuvine sa plinim toata dreptatea”, indata I s-a supus. Daca din mandrie si neascultare primii oameni au dorit sa fie ca Dumnezeu, dar fara Dumnezeu. Noul Adam, Hristos, arata smerenie si ascultare de planul lui Dumnezeu Tatal privind mantuirea lumii.
Sfantul Efrem Sirul spune ca atunci cand Ioan a vazut in Hristos pe Domnul la Iordan, a cerut indurare: „Rogu-Te, Doamne, sa nu fiu silit la aceasta! Caci e cu neputinta ceea ce mi-ai spus. Eu am nevoie sa ma botez; caci Tu cu isopul Tau faci albe toate. (…) Cum poate aschia sa tina cu mainile ei focul, fiind lemn uscat! Ai mila de mine, Focule! Caci lucrul e cu neputinta pentru mine. (…) Ingerii se tem si nu cuteaza sa se uite la Tine, ca sa nu orbeasca. Si cum Te voi boteza pe Tine, Doamne? Sunt prea slab sa ma apropii de Tine”. Hristos il intareste in lucrarea la care a fost chemat prin cuvintele: „Te temi? Nu te impotrivi voii Mele! Caci Eu te-am rugat. Botezul ma asteapta cu nerabdare. Implineste lucrul pentru care ai fost chemat! (…) La Botezul Meu vor vedea ca Tatal Care M-a trimis da marturie pentru Mine ca sunt Fiul Lui si a hotarat sa Se impace intru Mine cu Adam, care s-a facut mania Lui” (Imnele Nasterii si Aratarii Domnului traduse in limba romana de Diac. Ioan Ica jr.).
Cuvintele lui Ioan „Prea mic e raul la care ai venit, ca sa cobori in el si sa Te cuprinda. Cerurile sunt prea mici pentru puterea Ta. Si cum sa te cuprinda botezul? (…) Ostiri ceresti stau aici, sirul de ingeri se inchina. Tremur de spaima sa vin sa Te botez” se pierd in fata celor vestite de Mantuitorul: „Mai mic decat Iordanul e pantecul Maicii Mele si totusi am vrut si M-am salasluit in Fecioara. Si asa cum M-am nascut din pantec, Ma voi boteza si in Iordan. (…) Ostirile si cetele te lauda ca Ma botezi. Pentru aceasta te-am ales din pantecele maicii tale. Nu te teme! caci Eu am vrut aceasta”.
Sfantul Nicolae Velimirovici spune ca Hristos a intrat in apa nu ca sa Se curateasca pe Sine, ci ca sa inece simbolic pe omul cel vechi. Hristos a luat asupra Lui pacatele lumii. El a primit de bunavoie sa Se inece in locul omenirii pacatoase; El de bunavoie a luat asupra Lui soarta lui Faraon cel inecat, vrajmasul Dumnezeului Celui viu. El a ingaduit apei sa-I inghita trupul ca si cum ar fi fost ingropat in mormant. El a lasat apa sa curga o clipa peste El si apoi S-a ridicat si a iesit din apa. Prin aceasta, El a repetat acea lectie inspaimantatoare pe care a dat-o Dumnezeu oamenilor prin inecarea pacatosilor in vremea lui Noe si aceea a lui Faraon in Marea Rosie. Prin aceasta El, in chip vazut, dar tainuit, a spus ceea ce zice El mai tarziu in cuvinte catre fariseul Nicodim: „De nu se va naste cineva din nou, nu va putea sa vada Imparatia lui Dumnezeu” (Ioan 3:3). Dar numai acela se poate naste din nou in aceasta viata care a murit pentru omul cel vechi; sau, cu alte cuvinte, cel in care omul cel vechi, pacatos, a murit.
In concluzie, Hristos S-a botezat ca omul cel vechi al pacatului sa moara si sa se poata naste cel nou, dupa chipul Sau. Dupa cum Tatal a spus la Botezul Fiului Care facut Om: „Acesta este fiul meu cel iubit”, tot asa spune tainic si atunci cand se boteaza fiecare om, descoperindu-ne iubirea Sa nesfarsita pentru mantuirea noastra.
In ziua sarbatorii Botezului Domnului, la finalul Sfintei Liturghii, se savarseste Sfintirea cea Mare a apei. Slujba acestei sfintiri este una solemna. Credinciosii impreuna cu preotul ies in procesiune in fata bisericii sau merg la o apa curgatoare, cu prapuri, cruci si icoane. Sfintirea cea Mare a apei se savarseste in afara bisericii pentru ca Mantuitorul S-a botezat nu intr-un spatiu inchis, ci in raul Iordan.
Acolo se citesc paremiile, apostolul, Evanghelia si se rostesc rugaciunile pentru sfintirea apei, compuse de Sfantul Sofronie al Ierusalimului. Apoi se sfinteste apa de trei ori. Avem de a face cu o epicleza a sfintirii apei care arata si insemnatatea acestei ape. Nu intamplator, credinciosii asaza Aghiasma Mare ca importanta in sfintirea lor, imediat dupa Sfanta Euharistie.
In cadrul slujbei de sfintire a apei citim in stihirile canonului ca „firea apelor se schimba”. Dar acest lucru nu inseamna ca se sfintesc toate apele, ci doar apa asupra careia se oficiaza slujba liturgica a sfintirii. E bine sa stim ca harul lui Dumnezeu vine acolo unde este chemat. Nici in cadrul Sfintei Liturghii, harul lui Dumnezeu nu se pogoara peste toata painea care este in biserica, pentru a o preface in Trupul Domnului, ci doar asupra darurilor pregatite special pentru aceasta. Pe de alta parte, apa sfintita nu este valabila doar o anumita perioada de timp.
Din acest motiv, precizam ca este gresita credinta ca pana la sfarsitul praznicului, adica 9 zile dupa Boboteaza, apele sunt sfintite si ca nu trebuie sa o folosim pentru spalat.
Traditia spune ca in Ajun de Boboteaza, adica in noaptea de 5 spre 6 ianuarie, fetele nemaritate sa-si puna busuioc sub perna pentru a-si visa ursitii, iar barbatilor le revine obiceiul scoaterii din apa a crucii aruncate in prealabil de preot, in cadrul unei slujbe specifice. Totodata, se spune ca fetele care cad pe gheata de Boboteaza sigur se marita in acel an.
Traditia spune ca in noaptea de Bobotează, tinerele fete îşi visează ursitul, iar pentru asta îşi leagă pe inelar un fir roşu de mătase şi o rămurică de busuioc, pe care o pun sub pernă.
De asemenea, potrivit tradiţiei, în ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregăteşte o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Astfel, sub faţa de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colţ al acesteia se pune câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se aşază 12 feluri de mâncare: colivă, bob fiert, fiertură de prune sau perje afumate, sarmale umplute cu crupe, borş de „burechiuşe” sau „urechiuşele babei” (fasole albă cu colţunaşi umpluţi cu ciuperci), borş de peşte, peşte prăjit, plăcinte de post umplute cu tocătură de varză acră, plăcinte cu mac.
Iordănitul femeilor este un alt obicei. În trecut, în satele din nordul ţării, femeile se adunau în grupuri mari acasă la cineva şi duceau alimente şi băutură. După ce serveau masa, ele cântau şi jucau toată noaptea, scrie Mediafax. Dimineaţa ieşeau pe stradă şi luau pe sus bărbaţii care apăreau întâmplator pe drum, îi luau cu forţa la râu, ameninţându-i cu aruncatul în apă. În unele regiuni avea loc integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite prin udarea cu apă din fântână sau dintr-un râu.
La Bobotează se sfinţesc toate apele, iar preotul se duce la o apă unde va arunca o cruce. Mai mulţi bărbaţi se aruncă în apă ca să o aducă înapoi, iar cel care reuşeşte să ajungă primul la ea primeşte binecuvântarea preotului şi se consideră că va avea noroc tot anul. În vechime, cel care găsea primul crucea şi o aducea la mal primea şi daruri de la domnitorul ţării şi era ţinut la mare cinste de către ceilalţi.
Se crede că, dacă în dimineaţa Ajunului de Bobotează, pomii sunt încărcaţi cu promoroacă, aceştia vor avea rod bogat. De asemenea, se crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopţii dinspre ziua de Bobotează despre locurile unde sunt ascunse comorile.
Tradiţia mai spune că la Bobotează nu se spală rufe. În această zi sunt interzise certurile în casă şi nu se dă nimic cu împrumut.
sursa: CrestinOrtodox.ro
